Dicționar de sinonime
Sinonime forfotă
Cuvântul „forfotă” are următoarele sinonime:
forfotă ( substantiv )
- foială
- agitație
- animație
- furnicare
- mișuială
- viermuire
Alte sinonime:
- colcăială
- foire
- forfoteală
- frământare
- mișcare
- mișunare
- roială
- viermuială
- fojgăială
- vânzoală
- fâțâială
- fâțâire
- fâțâit
- vânzoleală
- furnicar
- învălmășeală
- învârteală
- neastâmpăr
Sinonime Apropiate
- foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
- animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
- veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
- febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
- febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
- entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
- nerăbdare - neastâmpăr, nervozitate, impaciență, încordare, tensiune, febrilitate, surescitare, înfrigurare, agitație
- clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
- enervare - tensiune, agitație, iritare, surescitare, indispoziție, agasare
- încordare - înstrunare, întindere, strunire, concentrare, tensiune, febrilitate, agitație, neastâmpăr
- elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
Dex forfotă
- forfotă 1 Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo forfoteală, foială (1). 2 A umbla ~ta A umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo a forfoti (1).
- FÓRFOTĂ Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ◊ (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo; a forfoti. – Din forfoti (derivat regresiv).
- FÓRFOTĂ Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo pînă colo; forfoteală, foială. agitație2. O neîntreruptă forfotă, ca într-un mușuroi de furnici, agită oamenii din cuprinsul acestui spațiu. BOGZA, C. O. 275. În zori, taica Triglea l-a dus pe Mițrea c-o căruță pînă la Dropii și l-a lepădat acolo în mijlocul forfotei de muncitori. SADOVEANU, M. C. 47. ◊ (Adverbial, numai în ) A umbla forfota = a umbla grăbit (și adesea fără rost) de colo pînă colo, a forfoti (1). Unde umbli forfota de dimineață? ARDELEANU, D. 242. Lumea umbla forfota prin gară. D. ZAMFIRESCU, R. 78. Personalul trenului umblă forfota, examinînd roatele tamponate cu toată presiunea. CARAGIALE, O. II 163. – Variantă: fórfot (CAMILAR, TEM. 89)
- FÓRFOTĂ f. v. A FORFOTI. ◊ A umbla ~a a umbla grăbit de colo până colo. /v. a forfoti
- forfot forfotă
Sinonimul cuvântului forfotă