Dicționar de sinonime
Sinonime fărâmitură
Cuvântul „fărâmitură” are următoarele sinonime:
fărâmitură ( substantiv )
- fărâmătură
- fragment
- rest
Sinonime Apropiate
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
- prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
- prevenție - arest, preventiv
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- progresa - a înainta, a propăși, a se dezvolta, a crește, a spori, a evolua, a se perfecționa, a se înnoi
- progresie - creștere, înaintare
- prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
- prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
- recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
- reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
- reconstrui - a restaura, a reclădi, a reconstrui
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
Dex fărâmitură
- fărâmătură 1 Sfărâmătură. 2 Fărâmă (de pâine). 3 Distragere. 4 Hernie. 5 (; ; ) ~ de inimă Colică (1).
- FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). – Fărâmă + -tură.
- FĂRÂMĂTÚRĂ ~i f. Cantitate foarte mică din ceva; pișcătură; strop; dram; pic. /fărâmă + suf. ~tură
- fărâmitură fărâmătură
- fărmătură fărâmătură
- FĂRÂMITÚRĂ fărâmătură.
- FĂRMĂTÚRĂ fărâmătură.
- FĂRÎMĂTÚRĂ, fărîmături, (; de obicei la ) Fărîmă (mai ales de pîine). firimitură. (Atestat în forma regională fărmătură) Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11. Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253. – Variante: (regional) fărmătúră, fărmături, fărîmitúră, fărîmituri,
- FĂRÎMITÚRĂ fărîmătură.
- FĂRMĂTÚRĂ fărîmătură.