Dicționar de sinonime
Sinonime fine
Cuvântul „fine” are următoarele sinonime:
fine ( substantiv )
- sfârșit
- final
- încheiere
Alte sinonime:
- capăt
- deznodământ
- epilog
- în sfârșit
- în concluzie
Sinonime Apropiate
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
- final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- epilog - final, încheiere, fine, deznodământ, concluzie
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
- sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
- bilanț - rezultat, evaluare, încheiere, socoteală, situație (finală)
- concluzie - încheiere, final, bilanț
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- suavitate - finețe, delicatețe, gingășie
- ultim - final, din urmă, suprem
- veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
- finisaj - definitivare, finisare, încheiere
- frăgezime - prospețime, delicatețe, finețe, gingășie
Dex fine
- fine 1 Sfârșit. 2 În ~ În sfârșit. 3 În concluzie. 4 Al ~ Până la capăt.
- FÍNE Sfârșit. ◊ În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din fine, fin, enfin.
- FÍNE (Învechit și livresc) Sfîrșit. La finele anului. ▭ L-al carierei fine să ne-oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. Fluviul a ieșit din codri, în cîmpii fără de fine. EMINESCU, O. IV 129. ◊ (Întrebuințat curent numai în ) În fine = în sfîrșit. M-am convins în fine C-am scăpat de-acuma de orice nevoi. CARAGIALE, O. III 127. poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu, în fine chiar și serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU, S. III 62.
- FÍNE Sfârșit. ◊ În fine = în sfârșit; al fine = până la capăt. .
- FÍNE sfârșit. ♦ în ~ = în sfârșit; al ~ = până la capăt. (< it. fine)
- FÍNE n. livr. Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal; sfârșit. ~ de an. ◊ În ~ a) în sfârșit; b) în concluzie; în încheiere. /<it. fine, fr. fin
- fine m. sfârșit.
- *fíne n. și f. fără pl. (lat. finis, m. și f.; it. fine, m. și f.; fr. fin, f. V. afin 2 și confiniĭ). Sfîrșit, finit, extremitate. În fine, în sfîrșit, în scurt, într’un cuvînt, la urma urmeĭ: în fine (ce să maĭ lungesc vorba?), s’aŭ împăcat!
Sinonimul cuvântului fine