Dicționar de sinonime

Sinonime veșnic

Cuvântul „veșnic” are următoarele sinonime:

veșnic ( adjectiv )
  1. etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern
  2. mereu, încontinuu, întruna, pururi
Alte sinonime:
  • nepieritor
  • neuitat
  • viu
  • neapus
  • pururelnic
  • nesăvârșit
  • nestins
  • totdeauna
  • continuu
  • întotdeauna
  • necontenit
  • necurmat
  • neîncetat
  • neîntrerupt
  • permanent
  • necunten
  • neîncontenit
  • neprecurmat
  • neobosit
  • neostenit
  • nepristan
  • hojma
  • neapărat
  • nelipsit
  • nelimitat
  • într-una


Sinonime Apropiate

  • încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
  • mereu - continuu, necontenit, întruna, necurmat, permanent, pururi, veșnic, neobosit, încontinuu
  • întotdeauna - mereu, continuu, necontenit, întruna, neîncetat, permanent, totdeauna, pururi, veșnic
  • întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
  • nemuritor - nepieritor, veșnic, etern, sempitern, durabil, celebru, faimos, reputat, vestit
  • continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
  • totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
  • vecie - eternitate, veșnicie
  • veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
  • nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare
  • nepieritor - nemuritor, etern, imortal
  • necontenit - continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, permanent, veșnic, întruna, neostoit, nepregetat
  • peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
  • perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
  • tot - întreg, total, complet, fiecare, oricare, în ansamblu, încă, iar, mereu

Dex veșnic

  • VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) întruna, mereu, necontenit. – Din vĕčinŭ.
  • VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. – Din vĕčinŭ.
  • VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, (Și în forma vecinie) Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. Vecinie este numai rîul. id. ib. 157. Somnul cel veșnic = somnul morții, moarte. ♦ De lungă durată, continuu, permanent. Pe insulă era primăvară veșnică; un april care nu pleca niciodată din iasomie. BASSARABESCU, V. 142. La veșnice prefaceri se pleacă toată firea. BELDICEANU, P. 133. Că-n vecinică frăție Sufletu-mi se-nchină ție. ALECSANDRI, P. I 211. ♦ (Adverbial) Într-una, mereu, necontenit, neîncetat. Poposind puțin la Cișmeaua Mortului, unde picură veșnic apă de izvor. REBREANU, I. 9. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Și furcile de la fîntîni Stau veșnic neclintite-n soare. DEMETRESCU, O. 72. – Variantă: vécinic, -ă
  • VÉȘNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează în veci; cu existență permanentă; etern. /<sl. vĕținu
  • veșnic v. V. vecinic.


Antonime veșnic

  • Veșnic ≠ efemer, temporar, vremelnic


Sinonimul cuvântului veșnic

Sinonimul cuvântului veșnic


Testează-te!