Dicționar de sinonime
Sinonime flăcăiandru
Cuvântul „flăcăiandru” are următoarele sinonime:
flăcăiandru ( substantiv )
- adolescent
- tânăr
Alte sinonime:
- băiețandru
- băietan
- copilandru
- dănac
- pruncotean
- puștan
- țângău
- june
- flăcăuan
Sinonime Apropiate
- fetișcană - adolescentă, tânără, puștancă, fată
- băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
- adolescent - tânăr(ă), june(ă), flăcău, fată
- tineresc - juvenil, adolescent
- tinerețe - junețe, adolescență, vigoare, prospețime, energie
- tinerime - tineret, adolescență
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
- fraged - crud, proaspăt, delicat, fin, gingaș, tânăr, plăpând
- îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
- necopt - crud, imatur, tânăr, minor, nevârstnic
- nevârstnic - minor, copil, tânăr, necopt
- băiețandru - flăcău, adolescent
- cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
- copilandru - flăcău, băiețandru, fecior, adolescent, jună, băietan
Dex flăcăiandru
- flăcăiandru 1-2 Flăcău (1) (foarte tânăr) adolescent, flăcăiaș (1-2), flăcăuan (1-2), flăcăuș (1-2). 3 Băiețandru.
- FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. – Flăcău + -andru.
- FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, Flăcău mai tînăr. Nicu se ținea ca vrăjit de acest flăcăiandru care abia împlinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU, O. I 150. Cînd se făcuse flăcăiandru, a intrat argat la caii boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 13. Basmele... sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2. ◊ (Adjectival) Doi surugii flăcăiandri... mînau... săltînd ușor pe șele. ODOBESCU, S. I 161. – Pronunțat: -că-ian-.
- flăcăiandru m. flăcău nu deplin adult.
- flăcăĭándru m. Fam. Flăcăŭ maĭ tînăr.
- flăcăuandru flăcăiandru
- FLĂCĂUÁNDRU flăcăiandru.
- FLĂCĂUÁNDRU, flăcăuandri, Flăcăiandru. În locul tovarășului dorit, văzură un flăcăuandru care stătea cu spetele întoarse spre ei. BUJOR, S. 21.
- flăcăŭándru m. Flăcăĭandru.
- flăcăiandru