Dicționar de sinonime
Sinonime flăcăiandru
Cuvântul „flăcăiandru” are următoarele sinonime:
flăcăiandru ( substantiv ) 
- adolescent
 - tânăr
 
Alte sinonime: 
- băiețandru
 - băietan
 - copilandru
 - dănac
 - pruncotean
 - puștan
 - țângău
 - june
 - flăcăuan
 
Sinonime Apropiate
- fetișcană - adolescentă, tânără, puștancă, fată
 - băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
 - adolescent - tânăr(ă), june(ă), flăcău, fată
 - tineresc - juvenil, adolescent
 - tinerețe - junețe, adolescență, vigoare, prospețime, energie
 - tinerime - tineret, adolescență
 - fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
 - flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
 - fraged - crud, proaspăt, delicat, fin, gingaș, tânăr, plăpând
 - îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
 - necopt - crud, imatur, tânăr, minor, nevârstnic
 - nevârstnic - minor, copil, tânăr, necopt
 - băiețandru - flăcău, adolescent
 - cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
 - copilandru - flăcău, băiețandru, fecior, adolescent, jună, băietan
 
Dex flăcăiandru
- flăcăiandru 1-2 Flăcău (1) (foarte tânăr) adolescent, flăcăiaș (1-2), flăcăuan (1-2), flăcăuș (1-2). 3 Băiețandru.
 - FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. – Flăcău + -andru.
 - FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, Flăcău mai tînăr. Nicu se ținea ca vrăjit de acest flăcăiandru care abia împlinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU, O. I 150. Cînd se făcuse flăcăiandru, a intrat argat la caii boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 13. Basmele... sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2. ◊ (Adjectival) Doi surugii flăcăiandri... mînau... săltînd ușor pe șele. ODOBESCU, S. I 161. – Pronunțat: -că-ian-.
 - flăcăiandru m. flăcău nu deplin adult.
 - flăcăĭándru m. Fam. Flăcăŭ maĭ tînăr.
 - flăcăuandru flăcăiandru
 - FLĂCĂUÁNDRU flăcăiandru.
 - FLĂCĂUÁNDRU, flăcăuandri, Flăcăiandru. În locul tovarășului dorit, văzură un flăcăuandru care stătea cu spetele întoarse spre ei. BUJOR, S. 21.
 - flăcăŭándru m. Flăcăĭandru.
 - flăcăiandru
 






