Sinonime fugit

Cuvântul „fugit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
• fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
• fugaci - fugitiv
• goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
• hăitui - a goni, a fugări, a alunga
• hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
• alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
• alerga - a fugi, a goni, a o lua la picior, a fugări
• băjenar - pribeag, fugar, refugiat

Dex fugit

• fugit2, ~ă 1-12 , Fugar (1- 12). 13 ( ochi) Îndreptat într-o direcție pironit.
• fugit1 (Pop) 1-8 Fugă1 (1-8).
• FUGÍT, -Ă, fugiți, -te, Care a fugit, care a scăpat. ♦ (Substantivat) Dezertor, evadat, fugar. – fugi.
• FUGÍT, -Ă, fugiți, -te, Care a fugit, care a scăpat. Dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Iacă, un țăran clăcaș pe moșia ce țin în posesie are să-mi facă treizeci zile de lucru și, în loc să fie acolo, se plimbă fugit. BOLINTINEANU, O. 447. Sub pădure grămădită Șeade lumea învelită, Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită (Casa). GOROVEI, C. 47. ♦ (Substantivat) Persoană care a fugit de undeva; dezertor, evadat, fugar. Vrun fugit din ocnă, care-ți sare-n drum. COȘBUC, P. I 253. Încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. ◊ A da bir cu fugiții bir.
• fug1 1 Instrument cu care se crestează șindrila. 2 ~-banc Strung. 3 ~-habel Rindea. 4 Defect de îmbinare a dranițelor.
• -fug2 Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care alungă. 2 Care respinge.

Sinonimul cuvântului fugit

Testează-te!