Dicționar de sinonime
Sinonime hăitui
Cuvântul „hăitui” are următoarele sinonime:
hăitui ( verb )
- a goni
- a fugări
- a alunga
Alte sinonime:
- a scorni
- a stârni
- a zgorni
- fugări
- a urmări
- a prigoni
- a pripi
- a păfuga
- a poteri
- a prigoni cu insistență
- a zogoni
Sinonime Apropiate
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- fugări - a goni, a urmări, a alerga, a hăitui
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona
- mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
- alerga - a fugi, a goni, a o lua la picior, a fugări
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- zburătăci - a împrăștia, a alunga
- fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
- galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
Dex hăitui
- hăitui1 1 A merge în căutarea vânatului. 2 A scoate fiarele sălbatice din ascunzișuri în calea vânătorilor. 3 A alunga pe cineva. 4 A fugări pe cineva. 5 A urmări pe cineva. 6 A goni un animal de undeva. 7 A împinge pe cineva să facă ceva. 8 A se nărăvi la ceva.
- hăitui2 A lega via.
- HĂITUÍ, hăituiesc, IV. 1. și A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din hajtani.
- HĂITUÍ, hăituiesc, IV. 1. A stîrni, a goni vînatul spre vînători. S-au apucat... la hăituit și hăituind așa cît au hăituit, au sărit un iepure sălbatic. SBIERA, P. 145. 2. (Cu privire la animale domestice) A goni, a mîna, a alunga. Le-au poruncit... să caute iapa babei și aflîndu-o, s-o hăituiască-ncoace. SBIERA, P. 58. ♦ (Cu privire la oameni) A urmări, a fugări. Asemenea om se cuvine să fie hăituit ca un lup în codru. SADOVEANU, Z. C. 252. Hăituit de potiră ca o fiară sălbatică și prins de-a doua oară el fu spînzurat în cîmpul de la Frumoasa. ALECSANDRI, P. P. 260. 3. (Complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera, a străbate, căutînd sau urmărind pe cineva. Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. ALECSANDRI, T. 217. – Pronunțat: hăi-.