Dicționar de sinonime
Sinonime fățuitor
Cuvântul „fățuitor” are următoarele sinonime:
fățuitor ( substantiv )
- rindea
- cuțit
Sinonime Apropiate
- șiș - pumnal, cuțit
- gealău - rindea
- hanger - pumnal, cuțit, șiș
- mentor - îndrumător, călăuză, povâțuitor, sfătuitor, sfetnic
- moțat - țuguiat, ascuțit
- acut - ascuțit, pătrunzător, subțire, intens, violent, puternic, viu, strident
- bisturiu - cuțit
- briceag - cuțitaș, custură, brișcă
- cioplitor - cuțitoaie, teslă
- clarvăzător - pătrunzător, ager, perspicace, penetrant, ascuțit
- consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
- cosor - cuțit, briceag, săbiță
- custură - briceag, cuțit
- înalt - înălțat, ridicat, mare, lung, ascuțit, acut, subțire, ales, distins
Dex fățuitor
- fățuitor, ~oare 1-2 Persoană care fățuiește (8-9). 3 Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe drișcă. 5 Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.
- FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, , , 1. și Persoană care fățuiește. 2. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. – Fățui + -tor.
- FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, 1. și Persoană care fățuiește. 2. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. – Fățui + -tor.
- FĂȚUITÓR2, -OÁRE, fățuitori, -oare, și Persoană care fățuiește colile de tipar. – Pronunțat: -țu-i-.
- FĂȚUITÓR1, fățuitoare, Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. rindea. ♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor. – Pronunțat: -țu-i-.