Dicționar de sinonime
Sinonime glăsui
Cuvântul „glăsui” are următoarele sinonime:
glăsui ( verb )
- a vorbi
- a comunica
- a spune
- a zice
Alte sinonime:
- boci
- căina
- cânta
- executa
- intona
- interpreta
- jeli
- jelui
- lamenta
- plânge
- rosti
- spune
- tângui
- văicări
- văita
- vorbi
- zice
- a boci
- a căina
- a cânta
- a exprima
- a executa
- a grăi
- a intona
- a interpreta
- a jeli
- a jelui
- a lamenta
- a plânge
- a rosti
- a tângui
- a văicări
- a văita
Sinonime Apropiate
- grăi - a vorbi, a zice, a spune, a glăsui, a cuvânta, a comunica
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
- zice - a spune, a vorbi, a exprima, a comunica, a rosti, a afirma, a declara, a susține, a considera
- exprima - a spune, a formula, a zice, a declara, a vorbi, a comunica, a expune, a relata, a înfățișa
- pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- spunere - proverb, zicală, zicere
- vesti - a anunța, a informa, a înștiința, a comunica, a prezice, a prevesti, a prooroci
- glumi - a face haz, a spune glume, a șugui, a șodi, a vorbi în dodii
- mărturisi - a spune, a declara, a afirma, a zice, a susține, a admite, a confirma, a atesta, a adeveri
- afirma - a spune, a zice, a susține, a declara, a exprima, a se remarca, a se impune, a se evidenția
- arăta - a indica, a preciza, a semnala, a dezvălui, a sesiza, a da la lumină, a exprima, a zice, a spune
- cuvânta - a vorbi, a rosti, a expune, a conferenția, a comunica
- debita - a vorbi, a pălăvrăgi, a spune, a declama, a recita
- delira - a aiura, a vorbi fără control, a spune prostii
Dex glăsui
- glăsui 1 A se văita. 2 A se boci (cu glas tare). 3 A se plânge. 4-5 (; poetic) A spune. 6 A cânta. 7 (; ; texte) A conține. 8 (; texte) A exprima. 9 (; complinit prin la fel) A corespunde. 10 A coincide.
- GLĂSUÍ, glăsuiesc, IV. 1. și (; azi poetic și ) A vorbi, a spune. ♦ (Despre texte scrise; la 3) A conține, a exprima. 2. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + -ui.
- GLĂSUÍ, glăsuiesc, IV. 1. și (Azi poetic și ) A vorbi, a spune. ♦ (Despre texte scrise; la 3) A conține, a exprima. 2. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + -ui.
- GLĂSUÍ, glăsuiesc, IV. 1. (Astăzi mai mult în limbaj poetic) A grăi, a vorbi. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103. ◊ Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253. ◊ Iată ce glăsuiește o zicătoare. ISPIRESCU, L. 273. 2. A cînta, a intona. În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. 3. (Rar, popular) A se văita, a se jelui. A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! id. ib. 361.
- A GLĂSUÍ ~iésc tranz. fig. poet. A exprima prin grai; a zice; a spune; a vorbi. /glas + suf. ~ui
- glăsuì v. 1. a da glas, a rosti: cântăreții glăsuiră rugăciunea OD. 2. a suna: așa glăsuiește zapisul.