Dicționar de sinonime
Sinonime spunere
Cuvântul „spunere” are următoarele sinonime:
spunere ( substantiv )
- proverb
- zicală
- zicere
Alte sinonime:
- exprimare
- formulare
- pronunțare
- rostire
- declamare
- declamație
- recitare
- debitare
- recitație
- arătare
- expunere
- istorie
- istorisire
- înfățișare
- narare
- narațiune
- poveste
- povestire
- prezentare
- răspuns
- relatare
- replică
- ripostă
- vorbă bătrânească
- zicătoare
- vorbă
- expresie
- sentință
- aforism
Sinonime Apropiate
- zicere - zicală, proverb, maximă, aforism, zicătoare
- zicală - maximă, aforism, zicătoare, proverb, cugetare
- zicătoare - zicală, proverb, maximă, cugetare
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
- previziune - prezicere, prevedere, anticipare, prognoză
- prognoză - previziune, pronostic, prezicere
- registru - condică, catastif, jurnal, sertar, șuber, ventil, scară muzicală, ambitus
- versiune - variantă, alternativă, traducere, transpunere
- vis - reverie, transpunere, visare, iluzie, fantezie, închipuire, aspirație
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
- încontrare - contrazicere, înfruntare
- legendar - faimos, proverbial, fantastic, extraordinar, fabulos, mitic
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
Dex spunere
- SPÚNERE, spuneri, (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; zicală, proverb, sentință. – spune.
- SPÚNERE, spuneri, Faptul de a spune; ceea ce este spus; (învechit) zicală, sentință. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 43. Mă mirai prea mult de această spunere. GORJAN, H. IV 37.
- SPÚNE, spun, III. 1. A exprima prin cuvinte un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta? ◊ A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – exponere.