Dicționar de sinonime

Sinonime mâncău

Cuvântul „mâncău” are următoarele sinonime:

mâncău ( substantiv )
  • mâncăcios
  • lacom
  • hulpav
Alte sinonime:
  • găman
  • folticos
  • hutupală
  • mâncălău
  • măncău


Sinonime Apropiate

  • mâncăcios - mâncău, lacom, hulpav, vorace
  • gurmand - lacom, mâncău, pofticios, mâncăcios
  • lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
  • găman - lacom, nesătul, mâncăcios
  • hulpav - lacom, nesătul, avid
  • insațiabil - nesătul, lacom, mâncăcios, nepotolit
  • setos - însetat, dornic, avid, lacom
  • zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
  • zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
  • zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit
  • zgripțor - pajură, stemă, avar, zgârcit, lacom, egoist
  • haplea - nătărău, prost, mâncău
  • hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
  • hămesit - lihnit, înfometat, flămând, lacom, nesățios
  • hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător

Dex mâncău

  • mâncău1 , 1-2 (Persoană) care mănâncă mult, cu poftă și cu lăcomie mâncălău, mâncăcios găman.
  • mâncău2 măcău1
  • MÂNCẮU, mâncăi, Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. – Mânca + -ău.
  • MÂNCĂU ~i m. depr. 1) Persoană care mănâncă mult și lacom. 2) fam. Persoană care nu muncește, trăind din munca altora. /a mânca + suf. ~ău
  • mâncău m. Mold. mare mâncăcios: casa s’a mai îngreuiat cu un mâncău CR.
  • măncău mâncău1
  • MÎNCẮU, mîncăi, (Glumeț sau peiorativ) Om care mănîncă foarte mult, care are mare pofta de mîncare sau este lacom la mîncare; mîncăcios. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. Mîncău de șase prînzuri pe fiecare zi. Gras egoist! ALECSANDRI, T. II 325. Era un mare mîncău de plăcinte. NEGRUZZI, S. I 286. ◊ (Adjectival) Începură să istorisească întîmplări țline de interes, în legătură cu tactica și strategia electorală.Eu unul, povesti cel gros și mîncău, n-am văzut una mai reușită ca cea de acum doi ani. C. PETRESCU, Î. II 136.
  • mîncắŭ m. Fam. Mîncăcĭos.
  • MÂNCĂU s. mâncăcios, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mâncălău. (E un mare ~.)
  • MÎNCĂU mîncăcios, găman, folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)


Sinonimul cuvântului mâncău

Sinonimul cuvântului mâncău


Testează-te!