Dicționar de sinonime
Sinonime mâncău
Cuvântul „mâncău” are următoarele sinonime:
mâncău ( substantiv )
- mâncăcios
- lacom
- hulpav
Alte sinonime:
- găman
- folticos
- hutupală
- mâncălău
- măncău
Sinonime Apropiate
- mâncăcios - mâncău, lacom, hulpav, vorace
- gurmand - lacom, mâncău, pofticios, mâncăcios
- lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
- găman - lacom, nesătul, mâncăcios
- hulpav - lacom, nesătul, avid
- insațiabil - nesătul, lacom, mâncăcios, nepotolit
- setos - însetat, dornic, avid, lacom
- zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
- zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
- zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit
- zgripțor - pajură, stemă, avar, zgârcit, lacom, egoist
- haplea - nătărău, prost, mâncău
- hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
- hămesit - lihnit, înfometat, flămând, lacom, nesățios
- hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
Dex mâncău
- mâncău1 , 1-2 (Persoană) care mănâncă mult, cu poftă și cu lăcomie mâncălău, mâncăcios găman.
- mâncău2 măcău1
- MÂNCẮU, mâncăi, Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. – Mânca + -ău.
- MÂNCĂU ~i m. depr. 1) Persoană care mănâncă mult și lacom. 2) fam. Persoană care nu muncește, trăind din munca altora. /a mânca + suf. ~ău
- mâncău m. Mold. mare mâncăcios: casa s’a mai îngreuiat cu un mâncău CR.
- măncău mâncău1
- MÎNCẮU, mîncăi, (Glumeț sau peiorativ) Om care mănîncă foarte mult, care are mare pofta de mîncare sau este lacom la mîncare; mîncăcios. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. Mîncău de șase prînzuri pe fiecare zi. Gras egoist! ALECSANDRI, T. II 325. Era un mare mîncău de plăcinte. NEGRUZZI, S. I 286. ◊ (Adjectival) Începură să istorisească întîmplări țline de interes, în legătură cu tactica și strategia electorală. – Eu unul, povesti cel gros și mîncău, n-am văzut una mai reușită ca cea de acum doi ani. C. PETRESCU, Î. II 136.
- mîncắŭ m. Fam. Mîncăcĭos.
- MÂNCĂU s. mâncăcios, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mâncălău. (E un mare ~.)
- MÎNCĂU mîncăcios, găman, folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)