Sinonime hrentuit

Cuvântul „hrentuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
• impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răsuflat - învechit, depășit
• rănced - alterat, stricat, descompus
• scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
• stătut - învechit, clocit, alterat
• zaharisit - ramolit, senil, îmbătrânit, degradat
• făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
• imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil

Dex hrentuit

• hrentuit1 1 Stricare. 2 Învechire. 3 Hodorogire. 4 Împrăștiere. 5 Hrentuire (5).
• hrentuit2, ~ă 1 ( obiecte) Stricat2. 2 ( obiecte) Învechit2. 3 ( vehicule) Hodorogit2. 4 Împrăștiat2. 5 (; oameni) Obosit peste măsură extenuat.
• HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, Stricat, uzat, dărăpănat. – hrentui.
• HRENTUÍT, -Ă, hrentuiți, -te, Stricat, dărăpănat, hodorogit. Porțile ce străjuiau intrarea din cîmp în ograda Floricicăi se închiseră, scrîșnind în urma mea cu neunse și hrentuite încheieturi de fier ruginit. HOGAȘ, M. N. 52.
• hrentui 1-2 A (se) strica. 3 A se învechi. 4 A se hodorogi. 5-6 A (se) împrăștia. 7-8 (; oameni) A (se) obosi peste măsură.
• hrențui hrentui
• hrențuit, ~ă hrentuit
• HRENTUÍ, hrentuiesc, IV. A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. –
• HRENTUÍ, hrentuiesc, IV. A se strica, a se dărăpăna, a se hodorogi. A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască nici-odată. SADOVEANU, N. P. 99. ♦ A se împrăștia, a se risipi. Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83.

Sinonimul cuvântului hrentuit

Testează-te!