Sinonime iertăciune

Cuvântul „iertăciune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
• clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
• scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
• paciență - răbdare, îngăduință
• pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
• scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
• îndurare - milă, iertare, milostivire
• motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
• motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
• concesie - favoare, îngăduință, hatâr, compromis
• dezvinovăți - a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza
• alibi - justificare, motivare, scuză
• amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
• înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință

Dex iertăciune

• iertăciune 1-14 Iertare (1-14). 15 Scuză. 16 Să avem ~ Să avem iertare (17). 17-20 Iertare (18-21).
• IERTĂCIÚNE, iertăciuni, ( și ) Iertare. ◊ Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + -ăciune.
• IERTĂCIÚNE (Învechit) Iertare. Cuconiță, am venit să-mi cer iertăciune. NEGRUZZI, S. III 78. ◊ Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru o necuviință; nu vă supărați. Uite, mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua, cînd începi, – adică să fie cu iertăciune, – cînd începi a tăia la palavre vînătorești. ODOBESCU, S. III 45. A-și lua iertăciune = a-și lua rămas bun și a-și cere, pe patul de moarte, iertare de la rude și prieteni, pentru vreo supărare făcută. (Glumeț) Iapa! Las’ pe Dănilă! că știe el unde-a duce-o; să-și ieie iertăciune de la boi și ziua-bună de la car. CREANGĂ, P. 47. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. Își ceru iertăciune a nu primi, fiind bolnav. BĂLCESCU, O. II 179.
• IERTĂCIÚNE ~i f. 1) înv. v. IERTARE. ◊ Să fie cu ~ să nu vă supărați; să mă scuzați. 2) folc. Ritual nupțial, care constă în declamarea unor versuri la despărțirea miresei de părinți. /a ierta + suf. ~ăciune
• iertăciune f. rezultatul iertării: 1. scuză; 2. permisiune.
• ĭertăcĭúne f. (lat. libertátio, -ónis). Acțiunea de a ĭerta.
• IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză.

Sinonimul cuvântului iertăciune

Testează-te!