Dicționar de sinonime
Sinonime inconștient
Cuvântul „inconștient” are următoarele sinonime:
inconștient ( adjectiv )
- leșinat
- automat
- instinctiv
- iresponsabil
- petrecut
- automatic
- mașinal
- mecanic
- reflex
- mașinalicește
- mecanicește
- instinctual
- fără minte
- absurd
- nesocotit
Sinonime Apropiate
- instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- mașinal - automat
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- ilogic - irațional, absurd, incoerent, nelogic, anormal, fără temei
- imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
- irațional - ilogic, absurd, negândit, deplasat
- lihnit - hămesit, înfometat, sfârșit, leșinat
- mașinărie - mecanism, mecanică
- nechibzuit - nesocotit, nebunesc, imprudent, ușuratic
- aberant - absurd, nebunesc, eronat, aiurea
- aberație - stupiditate, absurditate, scrânteală
Dex inconștient
- inconștient, ~ă 1-2 , (Om) care nu este conștient inconștiu (1-2). 3-4 , (Care este făcut) fără participarea conștientă a voinței inconștiu (3-4).
- INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, , I. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. – Din inconscient (după conștient).
- INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, 1. Care și-a pierdut cunoștința, care nu e conștient, lipsit de conștiință de sine (ca urmare a unei stări patologice). Pacientul era inconștient. 2. Lipsit de conștiință, care n-are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. ♦ (Despre un act, o faptă) Făcut de cineva fără să-și dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconștient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. – Pronunțat: -ști-ent.
Antonime inconștient
- Inconștient ≠ conștient