Dicționar de sinonime
Sinonime inhibiție
Cuvântul „inhibiție” are următoarele sinonime:
inhibiție ( substantiv )
- inhibare
- blocaj
- frână
- frigiditate
- paralizie
- refulare
- inhibițiune
Sinonime Apropiate
- imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj
- tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
- frâu - hăț, dârlog, frână, piedică, obstacol, stavilă, baraj
- imbatabil - invincibil, neînvins, neînfrânat, de neînvins
- îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
- libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
- luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
- modera - a micșora, a reduce, a împuțina, a atenua, a diminua, a slăbi, a potoli, a înfrâna, a tempera
- neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
- abține - a se reține, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunța, a se opri
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
- destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
Dex inhibiție
- inhibiție 1 Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2-3 Fenomen (de oprire sau) de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor (3-4).
- INHIBÍȚIE, inhibiții, 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din inhibition, inhibitio.
- INHIBÍȚIE, inhibiții, Fenomen nervos care suprimă sau încetinește o anumită activitate fiziologică. În timpul stingerii reflexului condițional, în regiunea corespunzătoare a scoarței, în locul stării de excitație ia naștere starea de frînare (inhibiție). ANATOMIA 207.
- INHIBÍȚIE Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. .
- INHIBÍȚIE 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)
- INHIBÍȚIE ~i f. Proces de inhibare a anumitor activități fiziologice, a anumitor reacții chimice. /<fr. inhibition, lat. inhibitio, ~onis
- inhibițiune inhibiție
- INHIBIȚIÚNE inhibiție.
- inhibiție
- INHIBÍȚIE s. inhibare.