Dicționar de sinonime
Sinonime neputință
Cuvântul „neputință” are următoarele sinonime:
neputință ( substantiv )
- incapacitate, paralizie, imposibilitate
- slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
Alte sinonime:
- impotență
- becisnicie
- netrebnicie
- nevoioșetură
- nemernicie
- afecțiune
- infirmitate
- invaliditate
- lipsă
- maladie
- mizerie
- nevoie
- sărăcie
Sinonime Apropiate
- imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
- suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
- impotență - neputință, incapacitate, emasculație
- inaptitudine - incapacitate, neputință
- incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
- maladie - boală, suferință
- afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
- boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- sterilitate - incapacitate, deșert, ariditate
- tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
Dex neputință
- neputință 1 Lipsă de putere fizică slăbiciune, nevolnicie (5), bicisnie, nevoioșetură. 2 Suferință provocată de boală, de bătrânețe. 3 Bătrânețe. 4 Boală. 5 Infirmitate. 6 A-l apuca (sau a-l găsi, a-l trece) pe cineva ~ța A se scăpa pe el. 7 (Bis) Imperfecțiune. 8 (Bis) Defect. 9 Impotență. 10 Apoplexie. 11 Sărăcie. 12 Mizerie. 13 Imposibilitate de a realiza ceva sau de a acționa incapacitate, neajutorare (2), netrebnicie, neputincioșie. 14-15 Cu ~ (Care este) imposibil. 16-17 (Care este) irealizabil. 18-19 (În mod) imaginar. 20-21 (În mod) ireal. 22 Ceea ce nu se poate realiza imposibil. 23 Ceea ce nu poate exista.
- NEPUTÍNȚĂ, neputințe, 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; (mai ales la ) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – ne- + putință.
Antonime neputință
- Neputință ≠ putință, posibilitate