Dicționar de sinonime
Sinonime intelectual
Cuvântul „intelectual” are următoarele sinonime:
intelectual ( adjectiv )
- spiritual, rațional, mintal, cerebral
- cult, învățat, pregătit, școlit
Sinonime Apropiate
- cerebral - mintal, rațional, spiritual, intelectual
- mintal - cerebral, rațional, spiritual, intelectual
- instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- spiritualitate - cultură, tezaur spiritual
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- cărturar - învățat, erudit, savant, intelectual, om de carte
- cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
- cultură - instrucție, învățătură, studii, cunoștințe, carte, pricopseală, lucrare, creștere, producere
- preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
- prisăcar - apicultor, stupar
- prisăcărit - albinărit, apicultura
- problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
Dex intelectual
- intelectual, ~ă 1-4 a Care aparține intelectului (1-4) intelectiv (2-5). 5-8 a Care se referă la intelect (1-4) intelectiv (6-9). 9 Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii 10 Persoană care aparține intelectualității (1).
- INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, , și 1. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. , și (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. – Din intellectuel, intellectualis.
- INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, , și 1. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. și Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. – Din intellectuel, intellectualis.
- INTELECTUÁL2, -Ă, intelectuali, -e, și Persoană care posedă o pregătire culturală temeinică și lucrează în domeniul artei, științei, tehnicii etc. cărturar. Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a culturii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 8, 33. Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56.
- INTELECTUÁL1, -Ă, intelectuali, -e, Care se referă la activitatea minții, privitor la intelect.