Dicționar de sinonime
Sinonime intonație
Cuvântul „intonație” are următoarele sinonime:
intonație ( substantiv )
- inflexiune
- modulare
Alte sinonime:
- intonare
- mlădiere
- modulație
- ton
- tonalitate
- accent
Sinonime Apropiate
- inflexiune - intonare, modulare, tonalitate
- modulație - intonare, intonație, modulare, tonalitate
- accent - ton, intonație
- dicțiune - rostire, pronunțare, articulare, intonație
Dex intonație
- intonație 1 Emitere corectă a înălțimii unui sunet. 2 Începere a unei bucăți muzicale. 3 Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii accent, inflexiune, ton.
- INTONÁȚIE, intonații, 1. Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. – Din intonation.
- INTONÁȚIE, intonații, Felul în care se ridică și se coboară glasul în timpul vorbirii, felul (uneori specific unei limbi) în care se accentuează un cuvînt, o frază; tonul sau modulația vorbirii. Intonația și pauza prezintă o mare importanță practică în lectura operelor științifice, artistice etc. IORDAN, L. R. 544. Are o intonație străină, afectată, cam pe nas. BASSARABESCU, V. 48. Ba bine că nu, zise Anicuța, cu o ușoară intonație copilărească. D. ZAMFIRESCU, R. 106. ♦ Emitere a sunetelor cu vocea. Intonație falsă. ▭ Din intonațiile muzicale care circulă în popor, care sînt prezente în conștiința sa, compozitorul trebuie să dea prioritate la cele mai de preț. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, 297, 3/2. – Variantă: (învechit) intonațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. I 225)
- INTONÁȚIE 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. .
- INTONÁȚIE 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< fr. intonation)