Sinonime invoca

Cuvântul „invoca” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• înțepeni - a fixa, a prinde, a proțăpi, a împietri, a încremeni, a înlemni, a îngheța
• meni - a destina, a sorti, a hărăzi, a predestina, a ursi, a descânta, a invoca, a prevesti, a vesti
• menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
• apela - a cere, a solicita, a ruga, a recurge la...
• chema - a invita, a pofti, a convoca, a solicita, a cita, a acționa, a numi, a porecli, a boteza
• convoca - a chema, a invita, a pofti, a solicita
• voi - a vrea, a dori, a pofti, a cere, a pretinde, a solicita, a intenționa, a-și propune, a aspira
• pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
• recomanda - a indica, a preconiza, a prescrie, a propune, a se prezenta, a se arăta
• recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă

Dex invoca

• invoca 1 A chema în ajutor, de obicei o divinitate. 2 A cita ceva în favoarea sa. 3 A se referi la ceva ce poate servi ca argument în susținerea unei afirmații.
• INVOCÁ, invóc, I. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din invoquer, invocare.
• INVOCÁ, invóc, I. 1. A chema (pe cineva) în ajutor. apela. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat în forma invoacă) Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. – 3 și: (rar) invoácă.
• INVOCÁ I. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. .
• INVOCÁ tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)
• A INVOCÁ invóc tranz. 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare
• invocà v. l. a chema în ajutor; 2. fig. a cita în favoarea sa: a invoca legea.
• învoca invoca

Sinonimul cuvântului invoca

Testează-te!