Dicționar de sinonime
Sinonime menire
Cuvântul „menire” are următoarele sinonime:
menire ( substantiv )
- chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel
- destin, noroc, predestinare, ursită, soartă
Alte sinonime:
- oracol
- prevestire
- previziune
- prezicere
- profeție
- prorocie
- prorocire
- sarcină
- menință
- sacerdoțiu
- obiectiv
- țintă
- noimă
- fatalitate
- zodie
- predeterminație
- striște
- dată
- făcut
- noroceală
- norocire
- orândă
- parte
- rânduială
- scrisă
- soroc
- sorocire
- ursă
- urseală
- predestinație
- preursire
- preursită
- triște
- ursitoare
- proorizmos
- stea
Sinonime Apropiate
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
- zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- destin - soartă, menire
- destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
- înțeles - conținut, accepție, semnificație, sens, valoare, semantică, rost, rațiune, noimă
- țel - țintă, scop, obiectiv, cauză
- finalitate - scop, țintă, țel
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
- hazard - întâmplare, soartă, destin, loterie
- hram - patron, rost, rol, misiune
Dex menire
- menire 1 Recunoaștere. 2 Cunoaștere dinainte a unui fapt, a unui fenomen previziune, prevestire. 3 Soartă. 4 Misiune. 5 Chemare. 6 Predestinare.
- MENÍRE, meniri, Acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin. – meni.
- MENÍRE, meniri, Misiune, rost, chemare, sarcină. Scriitorul a devenit un reprezentant al norodului, își închină binelui obștesc talentul și opera, își îndeplinește armonios menirea sa pe pămînt. SADOVEANU, E. 197. Nu se cade ca-n menirea ce croit-o-ne-am senină, Să ne fie spada roasă de-a păcatului rugină. DAVILA, V. V. 45. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv, menirea lui este de a lămuri întunecatele și complicatele procese ale minții și vieții omenești. VLAHUȚĂ, O. A. 230. ♦ Ursită, soartă, destin. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare Am menire-nfloritoare. ALECSANDRI, P. P. 31.
- MENÍRE ~i f. 1) Sarcină, datorie pe care o are sau o îndeplinește cineva. 2) Forță supranaturală despre care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor; destin; ursită; fatalitate; soartă. /v. a meni
- menire f. 1. soartă predestinată; 2. misiune, vocațiune: moartea respectează pe omul cu menire AL. .
- meníre f. (d. menesc). Soartă, destin.
Sinonimul cuvântului menire