Dicționar de sinonime
Sinonime iscăli
Cuvântul „iscăli” are următoarele sinonime:
iscăli ( verb )
- a semna
- a subscrie
- a subsemna
Alte sinonime:
- a subiscăli
- a se semna
- a se scrie
- a-și pune semnătura
Sinonime Apropiate
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- subsemna - a subscrie
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- releva - a semnala, a denota, a remarca
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- scrie - a consemna, a nota, a însemna, a înregistra, a redacta, a compune, a schița, a crea, a coresponda
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
- importanță - însemnătate, valoare, pondere, greutate
- indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
- indiciu - semn, indicație, semnal, dovadă, atestat
- infim - minuscul, neînsemnat, neglijabil, microscopic, infinitezimal
- insignifiant - neînsemnat, mărunt, neimportant, neglijabil
- istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
Dex iscăli
- iscăli 1-3 A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe pentru a întări, a autentifica a (se) semna.
- ISCĂLÍ, iscălesc, IV. , și A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – iskaljati, iskalu.
- ISCĂLÍ, iscălesc, IV. și A-și scrie numele sub textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. (în semn de încuviințare, de recunoaștere, de admitere); a semna, a-și pune semnătura. Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201. Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135. Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Complementul indică textul sau documentul în discuție) Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238. Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.
- A ISCĂLÍ ~ésc 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A autentifica prin iscălitură; a adeveri prin semnătură; a semna. 2. intranz. A pune iscălitura sub un text, într-un registru sau într-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu
- iscălì v. a semna, a subscrie. .