Dicționar de sinonime
Sinonime isprăvit
Cuvântul „isprăvit” are următoarele sinonime:
isprăvit ( substantiv )
- terminare
isprăvit ( adjectiv )
- gata
- încheiat
- sfârșit
- terminat
- săvârșit
Sinonime Apropiate
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- finit - limitat, mărginit, circumscris, delimitat, terminat, încheiat, isprăvit
- gata - isprăvit, terminat, finisat, pregătit, aranjat, gătit, aproape să, pe punctul de a, mai să ...
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- adio - salut!, s-a terminat!, gata!, amin!, aleluia!
- definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
- final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
- sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
- neîmplinit - nedezvoltat, necopt, nedesăvârșit, crud, nesatisfăcut, neterminat
- gușă - bărbie, gât, beregată, gâtlej
- spânzura - a atârna, a agăța, a suspenda, a lega de, a strangula, a ucide
- suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
Dex isprăvit
- isprăvit1 1 Corectare. 2 Izbândă. 3-11 Isprăvire (3-11). 12 Pe ~te Pe sfârșite.
- isprăvit2, ~ă 1 Desăvârșit. 2 ( misiuni) Îndeplinit2. 3 ( acțiuni, lucrări) Încheiat2. 4 ( ființe) Care a atins vârsta maturității dezvoltat, matur. 5 (Pop) Ucis2.
- ISPRĂVÍT Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit1. – isprăvi.
- ISPRĂVÍT Faptul de a (se) isprăvi; sfîrșit. Vreau să știu, să știu sfîrșitul!... Spuneți cum e isprăvitul? COȘBUC, P. I 181. Începerea a fieșcăruia lucru este înjumătățirea isprăvitului. GOLESCU, Î. 93. ◊ Pe isprăvite = aproape de sfîrșit, pe sfîrșite. Tutunul îi era pe isprăvite. REBREANU, I. 36. – Formă gramaticală: (în ) isprăvite.
- isprăvit n. sfârșit: isprăvitul mesei.
- isprăvit n., pl. urĭ. Vest. Sfîrșit: pe la isprăvitu prînzuluĭ.
- isprăvi 1-2 A (se) corecta. 3 A rezolva o cauză prin darea unei sentințe, a unei hotărâri. 4 A duce la bun sfârșit o acțiune a izbuti, a reuși. 5 A obține ceva de la cineva după multe stăruințe a dobândi. 6 A lucra pentru ceva. 7 A îngriji pe cineva. 8-9 A (se) termina o acțiune începută. 10-11 A (se) ~ de moară A nu mai avea ce măcina. 12 A rămâne fără bani. 13 A ucide pe cineva.