Sinonime istorisire

Cuvântul „istorisire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
• narațiune - povestire, istorisire, relatare, expunere
• poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
• relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
• înfățișare - arătare, prezentare, apariție, înființare, descriere, relatare, evocare, aspect, formă
• istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură
• declarație - comunicare, mărturisire, depoziție, relatare, afirmație, enunț, expunere, expozeu, prezentare
• arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
• expunere - prezentare, înfățișare, expoziție, etalare, comunicare, prelegere, expozeu, discurs, vorbire
• expoziție - prezentare, expunere, etalare, înfățișare, vitrină, magazin
• prezență - existență, ființare, arătare, înfățișare
• proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
• imagine - reprezentare, înfățișare, tablou, chip, reproducere, icoană
• legendă - poveste, narațiune, tradiție, fabulație
• basm - poveste, fabulă, narațiune, născocire, invenție, minciună, scornire

Dex istorisire

• istorisire Povestire.
• ISTORISÍRE, istorisiri, Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ Creație literară în care se istorisește ceva. – istorisi.
• ISTORISÍRE, istorisiri, Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112.
• ISTORISÍRE ~i f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi
• istorisi 1-2 A povesti.
• ISTORISÍ, istorisesc, IV. A povesti, a expune, a nara. – Din istórisa ( lui istoró).
• ISTORISÍ, istorisesc, IV. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
• A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso
• istorisì v. a povesti. .

Sinonimul cuvântului istorisire

Testează-te!