Sinonime izbutit

Cuvântul „izbutit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
• prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
• istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
• nimerit - potrivit, adecvat, convenabil, corespunzător, oportun, recomandabil, util, reușit, izbutit
• neprețuit - valoros, prețios, scump, drag, iubit
• pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
• valabil - bun, autentic, convenabil, valoros, atrăgător, profitabil
• făurar - fierar, faur, creator, realizator, februarie
• grandilocvent - afectat, emfatic, retoric, pompos, patetic, bombastic, prețios
• inaplicabil - nepractic, neizbutit, inutil, eșuat, ratat
• insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
• ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
• înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun

Dex izbutit

• izbutit, ~ă 1 Reușit2. 2 Care a avut succes. 3 Care s-a însănătoșit.
• IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – izbuti.
• IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, Reușit. La Dimitrie Bolintineanu... Eminescu găsea modele mai izbutite. ROSETTI, S. L. 35.
• IZBUTÍT ~tă (~ți, ~te) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; reușit. Lucrare ~tă. /v. a izbuti
• izboti izbuti
• izbuti 1-2 A reuși. 3 A se însănătoși.
• IZBUTÍ, izbutesc, IV. și A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. –
• IZBUTÍ, izbutesc, IV. A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. ◊ Noi trebuie să izbutim în tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21.
• A IZBUTÍ ~ésc 1. intranz. A avea succes; a reuși. ~ la examen. 2. tranz. A obține după o serie de eforturi; a reuși. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti
• izbutì v. a avea un sfârșit bun, a reuși. .

Antonime izbutit

• Izbutit ≠ neizbutit, nereușit

Sinonimul cuvântului izbutit

Testează-te!