Dicționar de sinonime
Sinonime junghietură
Cuvântul „junghietură” are următoarele sinonime:
junghietură ( substantiv )
- înjunghietură
- înțepătură
- junghi
- stricnitură
- nixis
- săgeată
- săgetătură
- tăietură
- junghetură
Sinonime Apropiate
- săgetătură - junghi, înțepătură
- săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
- grumaz - gât, junghietură, ceafă, cerbice, gârbiță
- săgeta - a străpunge, a înjunghia, a împunge, a înțepa, a ironiza
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- șfichi - pleasnă, sfârc, înțepătură, ironie, sarcasm
- spinteca - a despica, a tăia, a sfâșia, a înjunghia, a ciopârți
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- zeflemea - ironie, sarcasm, înțepătură
- incizie - tăietură, crestătură, deschidere
- ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
- împunsătură - înțepătură, ironie
- crestătură - tăietură, incizie, scobitură, dinte, zimț
Dex junghietură
- junghietură 1 Înjunghietură. 2 Junghi (2). 3 Articulație a coloanei vertebrale cu baza craniului. 4 Gât. 5 Animal înjunghiat, adus ca jertfă.
- JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; gât, grumaz. – Junghia + -ătură.
- JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, (Și în forma junghetură) 1. Junghi (1). Cu florile să-l ștergeți De junghieturi. TEODORESCU, P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gîtului») Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; grumaz, gît. Dacă m-ar vedea că răsfoiesc o carte, jupînul Mielu Gușă mi-ar frînge junghietura gîtului. STANCU, D. 379. Capul îi bănănăia intr-o parte și într-alta, de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. S-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura. CARAGIALE, S. U. 49. – Variantă: junghetúră
- JUNGHIETÚRĂ ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~ătură
- junghetură junghietură
- JUNGHETÚRĂ junghietură.
- junghetură f. 1. încheietura gâtului cu trunchiul corpului: a’și frânge junghetura; 2. durere împungătoare.
- junghetúră f., pl. ĭ (d. lat. *jŭngŭlatura, îld. *jŭgŭlatura, d. júgulum, gît. V. jug, juncțiune). Locu de juncțiune al gîtuluĭ cu trupu la ceafă: a căzut și șĭ-a rupt junghetura gîtuluĭ. Junghĭ, durere împungătoare.
- junghietură