Dicționar de sinonime
Sinonime juruită
Cuvântul „juruită” are următoarele sinonime:
juruită ( substantiv )
- – angajament
- asigurare
- cuvânt
- făgăduială
- făgăduință
- legământ
- promisiune
- vorbă
- angajament
Sinonime Apropiate
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
- angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
- promisiune - făgăduială, angajament
- cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
- vocabulă - vorbă, cuvânt, termen
- glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
- asigurare - garanție, încredințare, garantare, angajament
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
- promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
- spusă - afirmație, vorbă, exprimare
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
Dex juruită
- juruită 1 Promisiune. 2 Răsplată făgăduită. 3 Lucru promis. 4 A umbla cu ~ta A umbla cu puținul, cu cârpeala.
- JURUÍTĂ, juruite, (Învechit) Promisiune, făgăduială; lucru promis. Au și primit nu numai juruita, ci încă și cîte un bacșiș bun. SBIERA, P. 69.
- juruítă f., pl. e. Mold. Vechĭ. Juruință. Lucru juruit (promis).
- giuruit, ~ă juruit1
- juruit, ~ă 1 Logodit. 2 Promis de soț sau de soție. 3 Călugărit. 4 Care și-a luat solemn angajamentul în fața lui Dumnezeu de a păstra rânduielile creștinești. 5 Promis în mod solemn. 6 Legat prin jurământ (4). 7 Vrăjit.
- JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, , 1. ( și ) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. Făgăduială, promisiune; lucru promis. – jurui1.
- JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, (Regional) Făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). Este-un cuțit mistuit De la mă-ta juruit. BIBICESCU, P. P. 324.
- JURUÍTĂ s. – v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
- juruită ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ.