Dicționar de sinonime
Sinonime lăfăi
Cuvântul „lăfăi” are următoarele sinonime:
lăfăi ( verb )
- a huzuri
- a se răsfăța
- a se alinta
- a se desfăta
Alte sinonime:
- a se proslăvi
- huzuri
- a petrece
- a trăi în opulență
- a se simți în largul său
- a nu fi stingherit
- a dispune de mari resurse
Sinonime Apropiate
- răsfăța - a alinta, a dezmierda, a mângâia, a râzgâia, a huzuri, a se lăfăi
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
- mângâia - a dezmierda, a alinta, a desfăta, a consola
- alinta - a dezmierda, a mângâia, a răsfăța, a giugiuli, a râzgâia, a cocoli
- cocoloși - a boți, a ghemui, a mototoli, a strânge, a mușamaliza, a ascunde, a acoperi, a răsfăța, a alinta
- desfăta - a delecta, a răsfăța, a încânta, a fermeca, a captiva, a bucura, a petrece, a se distra, a se amuza
- dezmierdare - alintare, mângâiere, răsfăț, desfătare
- răsfăț - alintare, mângâiere, răzgâială
- savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
- fandoseală - sclifoseală, toane, nazuri, alintare, fițe, izmeneală, marafeturi, capricii
- fason - formă, aspect, model, șablon, croială, calapod, tipar, izmeneală, alintare
Dex lăfăi
- lăfăi2 1 A pălăvrăgi. 2 A se lăuda.
- lăfăi1 1 ( oameni) A sta comod, întinzîndu-și corpul în voie a răscăbăia. 2 A trăi în belșug a huzuri. 3 ( „cu”) A petrece. 4 (Rar) A se simți bine.
- LĂFĂÍ, lăfăiesc, IV. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. – Din leffenni „a bălăbăni, a atârna”.
- LĂFĂÍ, lăfăiesc și lăfăi, IV. A sta comod, a-și întinde corpul în voie fără a se sinchisi de alții, a trăi în belșug, a petrece în voie, a huzuri, a se desfăta. Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crap de frig. CREANGĂ, P. 252. Avea... ogradă încăpătoare în care se lăfăiau sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97. ◊ Nemaisfiindu-se să-și lase bucuria să i se lăfăie pe fața lucie de nădușeală, arătă într-acolo cu amîndouă mîinile. GALAN, Z. R. 213.
- A SE LĂFĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A sta comod, întinzându-și corpul în voie. 2) A trăi din belșug și fără griji; a huzuri. /<ung. leffenni
- lăfăì v. Mold. a ședea întins cu ifos: se lăfăe pe o canapea. .
- lắfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale.
- lăfăi ( 1 și 3 lăfăiesc, lăfăiască)
- lăfăesc, -ăiască 3 , -ăiam 1
- LĂFĂÍ vb. 1. a se răsfăța, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. v. huzuri.