Sinonime zvăpăiat

Cuvântul „zvăpăiat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
• zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
• nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
• sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
• flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
• neserios - ușuratic, superficial, flușturatic, frivol
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• schematic - sumar, general, în linii mari, superficial, ușor
• smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
• sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
• frivol - ușuratic, neserios, libertin, flușturatic
• fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
• gazetăresc - jurnalistic, publicistic, informativ, superficial
• jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic

Dex zvăpăiat

• ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – văpaie.
• ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – văpaie.
• ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
• ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – zvăpăia.
• ZVĂPĂIÁT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie
• zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.
• ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, IV. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
• ZVĂPĂIÁ, zvăpăi, I. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.
• ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, I. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvârcoli. – Din văpaie.

Sinonimul cuvântului zvăpăiat

Testează-te!