Sinonime lamură

Cuvântul „lamură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spumă - clăbuc, caimac, elită, lamură, floare
• elită - fruntași, corifei, frunte, spumă, cremă, floare
• substanță - materie, conținut, miez, esență
• fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
• materie - substanță, conținut, cuprins, corp, fond, miez, nucleu, esență, inimă
• măduvă - miez, esență, inimă, fond
• nucleu - sâmbure, miez, centru, esență
• cremă - alifie, unguent, pomadă, elită, lamură
• miez - nucleu, centru, sâmbure, mijloc, interior, esență, măduvă, tărie, putere
• spumos - înspumat, pufos, vaporaș
• steag - drapel, stindard, flamură, pavilion, fanion
• alifie - cremă, pomadă, unguent
• amiază - miezul zilei, prânz
• balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
• bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine

Dex lamură

• lamură2 ramură
• lamură1 1 Aur ~, argint ~ Metal de cea mai bună calitate, cu un înalt grad de puritate. 2 Puritate. 3 Calitate superioară. 4 Cea mai bună parte, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru chintesență, cremă, esență, floare, frunte, spumă. 5 ~ de aur Parte foarte prețioasă a unei entități. 6 Persoană care se distinge prin hărnicie, corectitudine, integritate morală elită. 7 a ( apă) Limpede.
• LÁMURĂ Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – lamina sau *lam(i)nula.
• LÁMURĂ Partea cea mai bună, mai curată, mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea unui lucru. Lamura grîului. Lamura făinii. ▭ Umblau albinele la cules și strîngeau la știubeie lamura florilor. SADOVEANU, O. III 411. ◊ Oricare ar fi lamura adevărului, Parțîcul era... un pămînt de sudalmă și de otravă. CAMILAR, N. II 7. Vorbirea ta mi-i lamura de miere. EMINESCU, O. IV 283.
• LÁMURĂ f. Partea cea mai bună, cea mai fină a unui lucru; frunte a unui lucru. /<lat. lamina
• lamură f. 1. floarea făinei: 2. fig. ce e mai bun în ceva. .
• lámură f. fără pl. (cp. cu lat. *lammula, dim. d. *lamma, lamă). Ceĭa ce e maĭ bun într’un lucru. Făină de calitate superioară. Fig. Să-l scoată ca lamura, să-l scoată achitat, spălat de acuzare (Rebr. 2, 127). Lamură de om, om harnic, curat și onest.
• lámură s. f., g.-d. art. lamurei; pl. -
• LÁMURĂ s. 1. (reg.) puf, pulbere. (~ a făinii.) 2. (fig.) cremă, floare, spumă. (~ din ceva.)

Sinonimul cuvântului lamură

Testează-te!