Dicționar de sinonime
Sinonime substanță
Cuvântul „substanță” are următoarele sinonime:
substanță ( substantiv )
- materie
- conținut
- miez
- esență
Alte sinonime:
- alcătuire
- compoziție
- economie
- organizare
- organizație
- structură
- trup
- substanță de creștere stimulator de creștere
- corp
- natură
- semnificant
- substanțe toxice de luptă = gaze de luptă
- chintesență
- element
- obiect
- subiect
- substrat
- stimulator de creștere
- gaze de luptă
Sinonime Apropiate
- materie - substanță, conținut, cuprins, corp, fond, miez, nucleu, esență, inimă
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- corp - trup, organism, conținut, cuprins, materie, substanță
- lamură - esență, miez, chintesență, cremă, floare, spumă
- măduvă - miez, esență, inimă, fond
- nucleu - sâmbure, miez, centru, esență
- conținut - cuprins, fond, materie, sumar, tablă de materii, semnificație, accepție, sens, tâlc
- miez - nucleu, centru, sâmbure, mijloc, interior, esență, măduvă, tărie, putere
- secreție - produs, substanță (glandulară), secretare
- subiect - materie, problemă, temă, cauză, motiv, acțiune
- însemnătate - semnificație, sens, conținut, importanță, valoare, pondere, preț, temeinicie
- obiect - lucru, materie, disciplină, domeniu, specialitate, scop, țintă, obiectiv, țel
- accepție - înțeles, semnificație, sens, valoare, conținut
- amiază - miezul zilei, prânz
- balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
Dex substanță
- SUBSTÁNȚĂ, substanțe, 1. Corp (solid, lichid, gazos) omogen alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc.; materie. ◊ Substanță de contrast = substanță chimică utilizată în examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Baza existenței, substratul care persistă de-a lungul tuturor transformărilor; existență sau realitate de sine stătătoare, care este suportul atributelor, al însușirilor. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ♦ (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din substance.
Sinonimul cuvântului substanță