Sinonime leșuit

Cuvântul „leșuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lihnit - hămesit, înfometat, sfârșit, leșinat
• leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
• flamand - înfometat, lihnit, nemâncat, hămesit
• hămesit - lihnit, înfometat, flămând, lacom, nesățios
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• incomensurabil - nesfârșit, infinit, nemărginit
• infinit - nesfârșit, nelimitat, imens, nemăsurat, nețărmurit
• interminabil - nesfârșit, nemărginit, infinit, colosal
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• kilometric - interminabil, imens, nesfârșit
• neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
• nenumărat - incalculabil, infinit, colosal, imens, nesfârșit
• anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog

Dex leșuit

• leșuit, ~ă Sfârșit de foame leșinat2 (2), slăbit.
• LEȘUÍT, -Ă, leșuiți, -te, Sfârșit2, slăbit (de foame). – leșui.
• LEȘUÍT, -Ă, leșuiți, -te, (Regional) Sfîrșit, slăbit, lihnit de foame. Stomacul îi era leșuit, ș-o silă grea îl apăsa pe inimă. VLAHUȚĂ, O. A. 122.
• leșui1 1-2 A urmări sau a cerceta pe ascuns sau dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde a iscodi, a spiona. 3-4 A aștepta într-un loc ascuns producerea unui eveniment sau capturarea cuiva a aleșui, a pândi. 5 A ispiti.
• leșui3 A se spăla pe cap cu leșie (1).
• leșui2 1 a provoca o stare de slăbiciune, de sfârșeală. 2 ( oameni) A se simți lipsit de putere. 3 ( oameni) A avea o stare de slăbiciune a se sfârși. 4 A înfrunți (2). 5 A pălăvrăgi.
• LEȘUÍ, leșuiesc, IV. A provoca o stare de slăbiciune, de sfârșeală. – leșin.
• LEȘUÍ, leșuiesc, IV. (Regional) A provoca sfîrșeală, slăbiciune, leșin la stomac. Unchiașul mîna, mîna, zor, zor, și calea nu se mai isprăvea, și foamea îl leșuia, și setea il ardea. DELAVRANCEA, S. 251.
• leșuì v. 1. a-i veni cuiva slăbiciuni: mă leșuie la stomac; 2. fig. a desgusta. .
• leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).

Sinonimul cuvântului leșuit

Testează-te!