Sinonime leșinat

Cuvântul „leșinat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lihnit - hămesit, înfometat, sfârșit, leșinat
• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• flamand - înfometat, lihnit, nemâncat, hămesit
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
• slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
• slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
• veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
• veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• flămânzi - a-i fi foame, a fi nemâncat, a înfometa, a răbda de foame
• glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
• incomensurabil - nesfârșit, infinit, nemărginit

Dex leșinat

• leșinat2, ~ă 1 Care și-a pierdut temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice 2 Care este lipsit de vlagă din cauza foamei, a setei extenuat, moleșit, sfârșit. 3 Extrem de slab. 4 Lacom. 5 (; preparate culinare) Care are zahăr în exces.
• leșinat1 1-2 Leșin (1-2).
• LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – leșina.
• LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, (Despre ființe) 1. Căzut în leșin, în nesimțire de spaimă, de durere etc.) Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. Într-un suflet alergă lupul și o dete leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. 2. Slăbit peste măsură, cuprins de sfîrșeală, lipsit de vlagă, extenuat, moleșit (din cauza foamei, a setei, a oboselii, căldurii etc.). Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. ◊ (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.

Sinonimul cuvântului leșinat

Testează-te!