Sinonime mântuire

Cuvântul „mântuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
• capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
• fine - sfârșit, final, încheiere
• ieșire - poartă, ușă, deschidere, soluție, dezlegare, eliberare, scăpare, reacție, violență
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
• epilog - final, încheiere, fine, deznodământ, concluzie
• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit

Dex mântuire

• mântuire 1 Scăpare. 2 Dezrobire. 3 (Bis) Iertare de păcate izbăvire, mântuință (2), mântuit1 (3), mântuitură. 4 (Bis; ) Anul ~rii An în care s-a născut Iisus Hristos. 5 (; ; ) -a sufletului Băutură alcoolică. 6 a Jertfa oferită divinității pentru iertarea păcatelor prinos. 7 Liniște și siguranță.
• MÂNTUÍRE, mântuiri, Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. – mântui.
• mântuire f. 1. scăpare; 2. răscumpărarea păcatelor; Armata mântuirii, sectă protestantă fondată în 1865, reformată în 1878 de pastorul Booth, spre a reînsufleți interesul pentru destinele religioase ale omului; 3. isprăvire.
• măntui mântui
• mântui 1-2 A (se) salva dintr-o primejdie, de o nenorocire 3-4 A (se) dezrobi. 5-6 (Bis) (A ierta sau) a obține iertarea pentru păcatele săvârșite a (se) izbăvi. 7-8 A (se) vindeca de o boală. 9 A se dezvinovăți. 10-11 (a) (Pop) A (se) termina. 12 A ~ în bătaie A bate zdravăn. 13 A~ de zile A omorî. 14 A se ~ cu (cineva) sau a se ~ de viață A muri. 15 S-a ~t! Gata!
• MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, IV. și 1. A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. A (se) vindeca (de o boală). 3. (În religia creștină) A (se) curăța de păcate; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) a sfârși. ◊ A se mântui cu... = a muri. – Din menteni.

Sinonimul cuvântului mântuire

Testează-te!