Dicționar de sinonime

Sinonime mantă

Cuvântul „mantă” are următoarele sinonime:

manta ( substantiv )
  • pardesiu
  • fulgarin
  • balon
  • impermeabil
Alte sinonime:
  • căpeneag
  • palium
  • mantie
  • balonzaid
  • fâș
  • trenci
mantă ( substantiv )
  • pardesiu
  • fulgarin
  • balon
  • impermeabil
Alte sinonime:
  • mantie


Sinonime Apropiate

  • fâș - fulgarin, balonzaid, impermeabil, trend
  • fulgarin - impermeabil, fâș, balonzaid
  • mantie - manta, fulgarin, pardesiu, hlamidă, purpură
  • speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
  • strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
  • zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
  • bob - grăunte, sămânță, boabă
  • valiză - geamantan, cufăr
  • vezică - bășică, balonaș
  • fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
  • fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
  • fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
  • foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa
  • fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
  • furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare

Dex mantă

  • mantă Mantie.
  • MÁNTĂ, mante, Mantie. – Din mante.
  • MÁNTĂ, mante, (Rar) Mantie. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Și-astă mantă largă, tainic, pe-amîndoi ne va-nveli. DAVILA, V. V. 30. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veștmînt. ALEXANDRESCU, P. 135.
  • MÁNTĂ Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. .
  • MÁNTĂ pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
  • mántă f., pl. e (fr. mante) și (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa, rus. mántiĭa. V. manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă pictoriĭ pe artiștĭ).
  • mănta manta
  • mantà (mantă) f. 1. haină largă și lungă ce se pune deasupra celorlalte; a pune cuiva mantaua, a-l păcăli; 2. (poetic) acoperemânt: a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește BOL.; 3. fig. pricină de ceartă, belea: vă veți găsi mantaua cu mine CR. .
  • MÁNTĂ s. v. mantie.
  • mantă MANTIE.


Sinonimul cuvântului mantă

Sinonimul cuvântului mantă


Testează-te!