Dicționar de sinonime
Sinonime mantă
Cuvântul „mantă” are următoarele sinonime:
manta ( substantiv )
- pardesiu
- fulgarin
- balon
- impermeabil
Alte sinonime:
- căpeneag
- palium
- mantie
- balonzaid
- fâș
- trenci
mantă ( substantiv )
- pardesiu
- fulgarin
- balon
- impermeabil
Alte sinonime:
- mantie
Sinonime Apropiate
- fâș - fulgarin, balonzaid, impermeabil, trend
- fulgarin - impermeabil, fâș, balonzaid
- mantie - manta, fulgarin, pardesiu, hlamidă, purpură
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- bob - grăunte, sămânță, boabă
- valiză - geamantan, cufăr
- vezică - bășică, balonaș
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa
- fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
- furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
Dex mantă
- mantă Mantie.
- MÁNTĂ, mante, Mantie. – Din mante.
- MÁNTĂ, mante, (Rar) Mantie. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Și-astă mantă largă, tainic, pe-amîndoi ne va-nveli. DAVILA, V. V. 30. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veștmînt. ALEXANDRESCU, P. 135.
- MÁNTĂ Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. .
- MÁNTĂ pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
- mántă f., pl. e (fr. mante) și (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa, rus. mántiĭa. V. manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă pictoriĭ pe artiștĭ).
- măntauă manta
- mantà (mantă) f. 1. haină largă și lungă ce se pune deasupra celorlalte; a pune cuiva mantaua, a-l păcăli; 2. (poetic) acoperemânt: a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește BOL.; 3. fig. pricină de ceartă, belea: vă veți găsi mantaua cu mine CR. .
- MÁNTĂ s. v. mantie.
- mantă MANTIE.