Dicționar de sinonime
Sinonime meandru
Cuvântul „meandru” are următoarele sinonime:
meandru ( substantiv )
- cot
- cotitură
- sinuozitate
- șerpuitură
- taolă
- curbă
- întorsătură
- șerpuire
- ocol
- drumuri
- străzi întortocheate
Sinonime Apropiate
- cotitură - curbă, ocol, șerpuire, cârmeală, cot, meandru
- cot - cotitură, curbă, întorsătură, meandru, șerpuire, colț, unghi, cotlon, ungher
- întorsătură - curbă, ocol, serpentină, cot, cotitură, turnură, întorsătură
- curbă - cotitură, cot, ocol, întorsătură, serpentină, cârmeală
- sinuozitate - curbă, cotitură, neregularitate
- viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
- curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
- turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
- țarc - ocol, îngrăditură, coșar
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
Dex meandru
- meandru 1 Motiv ornamental în formă de linii șerpuitoare. 2 Sinuozitate a cursului unei ape. 3 Cotitură a unui drum. 4 Străzi, drumuri cotite, întortocheate.
- MEÁNDRU, meandre, 1. Sinuozitate a cursului unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă. – Din méandre.
- MEÁNDRU, meandre, 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă. – Din méandre.
- MEÁNDRU, meandre, 1. (Mai ales la ) Cotituri dese și întortocheate pe care le face cursul anumitor ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. Prin exagerarea meandrelor, Călmățuiul își micșorează mereu panta. PROBL. GEOGR. I 94. ◊ Butoiul urma să murmure gîlgîindu-și veselia, strecurîndu-și divinul elixir în nenumărate meandre. ANGHEL, PR. 97. ♦ Drumuri, străzi întortocheate. Știți bine că m-am deprins cu meandrele Stambulului. SADOVEANU, Z. C. 269. ◊ Ai cunoscut mai bine meandrele caracterului femeiesc. CAMIL PETRESCU, T. 325. 2. Motiv ornamental sculptat sau pictat, format dintr-o îmbinare măiestrită de linii frînte sau curbe, dînd un ansamblu decorativ ce pare a descrie un traseu cu multe sinuozități. Meandrele... ornau friza templurilor grecești. ODOBESCU, S. I 247. – Pronunțat: me-an-.