Dicționar de sinonime
Sinonime țel
Cuvântul „țel” are următoarele sinonime:
tel ( substantiv )
- țintă
- scop
- obiectiv
- cauză
Alte sinonime:
- beteală
- sârmă
- bătător
- sârmea
țel ( substantiv )
- țintă
- scop
- obiectiv
- cauză
Alte sinonime:
- cătare
- miră
- semn
- menire
- rol
- rost
- sens
- noimă
- pricină
- finalitate
- obiect
- pravăț
- punct final
Sinonime Apropiate
- obiect - lucru, materie, disciplină, domeniu, specialitate, scop, țintă, obiectiv, țel
- obiectiv - scop, țel, țintă
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- finalitate - scop, țintă, țel
- destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
- ideal - țel înalt, scop, țintă, aspirație, perfect, desăvârșit, excelent, nobil, spiritual
- ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
- menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- pactiza - a se asocia, a se reuni, a se învoi, a se înțelege
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- palat - castel, curte, cerul gurii
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
Dex țel
- ȚEL, țeluri, 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Ziel, țel, cel.
- ȚEL, țeluri, 1. Punct, loc la care vrea cineva să ajungă ( țintă); obiectiv către care tinde cineva, punct final ( scop). Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel. COȘBUC, P. II 103. Singurul țel al vieții mele era să pot și eu adăogi o frunză la coroana strălucită a patriei mele. ALECSANDRI, O. P. 16. Văd că mă depărtez de țelul meu, prefer dar a sfîrși scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 262. 2. (Învechit și regional) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit cînd se trage cu o armă; țintă. ◊ A trage la țel sau a împușca în țel = a trage la țintă. (Cu pronunțare regională) Acolo era o mulțime de cătane la pușcate-n țăl. RETEGANUL, P. III 18. ♦ Vîrful cătării unei puști. Băgă mîna în torbă, scoase o lumînărică de ceară albă, o lipi la buza puștii, deasupra țelului. GANE, N. III 137. ◊ În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. Mai bine le-aș avea în țelul puștii. SADOVEANU, O. L. 17. Am pus-o la ochi și am așteptat să-mi vie ursul în țel. GANE, N. I 130.