Sinonime mireasmă

Cuvântul „mireasmă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
• aromă - miros, parfum, mireasmă
• iz - miros, aromă, parfum
• buchet - mănunchi, smoc, chită, miros, aromă, parfum
• înmiresmat - parfumat, bine mirositor, plăcut
• mirositor - parfumat, odorifer, odorant
• balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
• îmbălsămat - parfumat, înmiresmat, impregnat, conservat, formolizat
• miros - aromă, emanație, abur, iz
• fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
• intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe
• macedonean - macedo-român, aromân
• mușina - a mirosi, a simți
• abur - vapori, miros
• adulmeca - a mirosi, a simți, a presimți

Dex mireasmă

• mireasmă 1 Miros foarte plăcut, răspândit mai ales de flori aromă, parfum, (rar) balsam. 2 Uleiuri sau substanțe aromatice pentru ungerea trupului sau a unei părți a lui, pentru ardere în scopul parfumării aerului balsam, mirodie (1).
• MIREÁSMĂ, miresme, 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La ) Uleiuri sau substanțe aromatice folosite pentru ungerea trupului, pentru parfumarea aerului etc.; balsam. – Din mirizma.
• MIREÁSMĂ, miresme, 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La ) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din mirizma.
• MIREÁSMĂ, miresme, 1. Miros plăcut și puternic, răspîndit mai ales de plante și de flori; parfum, aromă. Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. 2. (La ) Substanțe aromatice cu care se parfumează în casă. balsam. Miresmele care au ars în vase largi trec risipite. GALACTION, O. I 341. Ar clădi cu miresme, cu smirnă și cu tămîie altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54. Îndată alergară surorile ei afumînd-o cu felurimi de miresme ca să-și vie în simțiri. GORJAN, II. I 98. ◊ Ulei mirositor cu care se unge corpul; balsam. L-au scăldat și l-au uns cu miresme. SADOVEANU, D. P. 25.
• MIREÁSMĂ mirésme f. Miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă. /<sl. mirizma

Antonime mireasmă

• Mireasmă ≠ miasmă

Sinonimul cuvântului mireasmă

Testează-te!