Dicționar de sinonime
Sinonime mocirlă
Cuvântul „mocirlă” are următoarele sinonime:
mocirlă ( substantiv )
- noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă
- dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
Alte sinonime:
- ceață
- negură
- pâclă
- băltac
- rovină
- băltiș
- bahnă
- băhniș
- bulhac
- mlacă
- mlașniță
- molastină
- rât
- tălbăriță
- tău
- balhui
- bară
- bălăștioagă
- bâlc
- mărghilă
- ploștină
- batac
- băltină
- paludă
- piștelniță
- nămol
- noroială
- moceriță
- glod
- mocioarcă
- năglod
- nămală
- pahnă
- tină
- moceră
- necinste
- decădere
Sinonime Apropiate
- mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
- smârc - mlaștină, mocirlă
- glod - mâl, noroi, nămol, mocirlă, tină
- mal - nămol, noroi, mocirlă
- nămol - mâl, noroi, mocirlă, morman, maldăr, grămadă
- baltă - heleșteu, tău, băltoacă, mlaștină, smârc, ghiol
- tină - noroi, mocirlă
- gloduros - mâlos, noroios, nămolos, mocirlos, bolovănos, pietros, bolovănit
- iaz - heleșteu, baltă, lac, iezer, smârc, mlaștină
- mălos - nămolos, mocirlos, noroios
- mocirlos - noroios, mâlos, mlăștinos, băltos
- nămolos - mocirlos, noroios, mâlos, bâhnos
- băltoacă - baltă, apăraie, mlaștină
- păsat - terci, mămăligă, mei
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
Dex mocirlă
- mocirlă 1 Apă stătătoare de mică întindere, provenită din ploi, revărsări și plină de mâl, de noroi smârc. 2 Loc mlăștinos, noroios. 3 Noroi. 4 Decădere morală. 5 Corupție. 6 Mediu decăzut din punct de vedere moral cloacă. 7 (Rar) Om decăzut din punct de vedere moral. 8 Pastă subțire obținută din apă, din pământ galben și din băligar, cu care se înmoaie rădăcinile plantelor înainte de plantare. 9 Muruială care servește la construirea pereților caselor țărănești. 10 Negură. 11 Pâclă. 12 Burniță.
- MOCÍRLĂ, mocirle, Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – močilo.
- MOCÍRLĂ, mocirle, 1. Întindere (mică) de apă stătătoare, plină de mîl. Chemă rațele, care-i răspunseră din mocirlă. SADOVEANU, P. M. 42. Porcii... căzură toți în mocirla răcoroasă. GALACTION, O. I 296. Mistreți dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III ♦ Noroi mare, adînc. Oraș înecat în mocirlă dintr-un capăt la altul. GHICA, S. 243. 2. Stare de decădere morală, în care domnește, necinstea, obscurantismul, viciul; josnicie. Trebuia să mă ridic din mocirla în care căzusem. CAMIL PETRESCU, T. II 243.
- MOCÍRLĂ ~e f. 1) Apă stătătoare plină de mâl și noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlaștină. /cf. bulg. moțilo
- mocirlă f. baltă noroioasă. .