Dicționar de sinonime
Sinonime modalitate
Cuvântul „modalitate” are următoarele sinonime:
modalitate ( substantiv )
- cale
- mijloc
- mod
- posibilitate
- modru
Alte sinonime:
- regim
- chip
- fel
- formă
- manieră
- metodă
- procedare
- procedeu
- procedură
- putință
- sistem
- cap
- manoperă
- marșă
- mediu
- mijlocire
- gen
- stil
Sinonime Apropiate
- metodă - procedeu, mod, mijloc, cale, manieră, modalitate, sistem, stil
- procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
- filieră - cale, mijloc, intermediu, mijlocire
- modru - mod, chip, fel, mijloc
- cale - drum, curs, itinerar, direcție, linie, sens, metodă, mijloc, chip
- mijloc - centru, miez, inimă, talie, brâu, șale, jumătate, cale, mijloc
- proiecta - a plănui, a pune la cale, a intenționa, a prelimina, a gândi, a preconiza, a contura, a profila, a azvârli
- șale - mijloc
- șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
- șleau - drum, cale, cărare
- șosea - cale, arteră, magistrală, autostradă
- trăsură - caleașcă, birjă, docar, droșcă, rădvan
- virtualitate - posibilitate, probabilitate, ipoteză, perspectivă
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
Dex modalitate
- modalitate 1 Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop mod (1), manieră (1). 2 (Rar) Conjunctură. 3 Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. 4 Clauză restrictivă care întârzie sau stinge efectul unei obligații.
- MODALITÁTE, modalități, 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. – Din modalité.
- MODALITÁTE, modalități, 1. Fel, chip, mijloc de a efectua un lucru; mod, putință, posibilitate. ◊ A găsi o modalitate = a găsi o cale, un mijloc, un aranjament pentru a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație dificilă sau a rezolva o chestiune complicată. 2. Criteriul de diferențiere al judecăților după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei compoziții, modul (major sau minor) în care e scrisă o bucată.
- MODALITÁTE 1. Fel, chip, mod de a face sau de a prezenta ceva. 2. Criteriul de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. .
- MODALITÁTE 1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva. 2. (log.) criteriu de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. (< fr. modalité)