Sinonime mucenic

Cuvântul „mucenic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
• martir - mucenic, erou
• răstigni - a crucifica, a martiriza
• sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
• sacral - sacrat, sfânt
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
• spectator - privitor, asistent, martor, prezență
• gologan - ban, franc, para, pitac, sfanț, arginți, capital
• hieratic - sfânt, sacru, rigid, static, înțepenit
• maltrata - a chinui, a brutaliza, a martiriza, a bate, a lovi, a vătăma
• adeverință - dovadă, act, înscris, document, mărturie
• crucifica - a răstigni, a martiriza, a chinui
• depoziție - mărturie, declarație
• divin - dumnezeiesc, sfânt, ceresc, celest, bisericesc, religios, minunat, încântător, admirabil

Dex mucenic

• mucenic2 1 Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare și moartea, apărând ideile creștinismului martir2. 2 Persoană care a îndurat chinuri îngrozitoare sau și-a sacrificat viața pentru ideile, convingerile sale. 3 Persoană supusă la chinuri morale sau fizice. 4 Om asuprit, împilat. 5 ( ziua de ~i) Sărbătoare creștină, la 9 martie, în care se prăznuiesc 40 de mucenici2 (1) și de care sunt legate diferite datini.
• mucenic1 (Pop; ) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie , bradoș, brăduleț, brânduș, sfințișor.
• MUCENÍC2, -Ă, mucenici, -ce, , 1. și Martir creștin din primele secole după Hristos; persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din mučenikŭ.
• MUCENÍC1, mucenici, (; de obicei la ) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – mučnik „plăcintă de secară”.
• MUCENÍC2, -Ă, mucenici, -ce, 1. și Martir din primele timpuri ale creștinismului; persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din mučenikŭ.

Sinonimul cuvântului mucenic

Testează-te!