Dicționar de sinonime
Sinonime mâncătură
Cuvântul „mâncătură” are următoarele sinonime:
mâncătură ( substantiv )
- rosătură
- vătămare
Alte sinonime:
- consumare
- coroziune
- erodare
- eroziune
- lues
- mâncare
- mâncat
- mâncărime
- prurit
- roadere
- sifilis
- măcinătură
- scobitură
- hrană
Sinonime Apropiate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- mâncărime - prurit, mâncărici, mâncătură
- accident - nenorocire, rănire, vătămare
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- coroziune - erodare, roadere, rosătură, coeziune
- daună - pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune, despăgubire, compensare, reparație
- eroziune - coroziune, mâncătură, roadere, săpare
Dex mâncătură
- mâncătură 1 Mâncare (1). 2 Spoliere. 3 Jaf. 4 (Rar) Rosătură de viermi, de cari 5 Eroziune a solului, mai ales sub acțiunea apei. 6 Bulboană. 7 ~ bătrână Galerie veche într-o mină. 8 Galerii săpate de șoareci, în care aceștia adună proviziile. 9 Carie dentară. 10 Urmă lăsată de anumite boli care distrug țesuturile organismului. 11 Sifilis. 12 Erizipel. 13 Cancer. 14 Mâncărime (1). 15-16 A avea ~ de limbă A avea mâncărime (3, 4) de limbă. 17 (Pop; ) ~ de inimă Boală de care suferă în special copiii și care se manifestă prin dureri de stomac.
- MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei). 2. Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. – Mânca + -ătură.
- MÂNCĂTÚRĂ ~i f. 1) Eroziune a solului (produsă mai ales de ape). 2) Rană provenită dintr-o rosătură sau de pe urma unei boli. 3) rar Totalitate a produselor care servesc drept hrană. 4) pop. Consumare a produselor de hrană în cantități prea mari. /a mânca + suf. ~ătură
- mâncătură f. efect al mâncării sau roaderii: gaură, înfundătură.
- MÎNCĂTÚRĂ, mîncături, 1. Eroziune. În sfîrșit, cu destulă anevoință, ajunseră la viroagă... Mîncătura era acum și mai mare decît o știa el. GALACTION, O. I 296. Mîncătura Oltului, lîngă cătunul Fîntînelile, la o distanță ca de 300 stînjeni. ODOBESCU, S. II 417. ♦ Rană produsă de o roadere sau de anumite boli. 2. (Învechit) Hrană, li aducea Prins de mîncătură, Vin de beutură. ALECSANDRI, P. P. 188.