Sinonime beteșug

Cuvântul „beteșug” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
• lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
• anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
• boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• hibă - neajuns, defect, lipsă
• insuficiență - lipsă, neajuns, defect
• maladie - boală, suferință
• neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
• afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
• deficiență - neajuns, lipsă, defect

Dex beteșug

• beteșug 1 Boală. 2 Boală epidemică mortală. 3 Boală ce produce handicap fizic. 4 Infirmitate. 5 (; rar) Epilepsie. 6 Defect moral cusur. 1 Defecțiune.
• BETEȘÚG, beteșuguri, 1. Infirmitate, invaliditate. ♦ Defect moral; cusur. ♦ Defecțiune. 2. Boală. – Din betegség.
• BETEȘÚG, beteșuguri, 1. Defect corporal; infirmitate. Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. Cunoșteau după dinți gloaba. Ii găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239. ◊ Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274. ♦ Defect moral, cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272. Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200. 2. (Mai ales în ) Boală. Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83.
• BETEȘÚG, beteșuguri, 1. Infirmitate. ♦ Defect moral; cusur. 2. Boală. – betegség „boală”.
• BETEȘÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség
• beteșug n. boală: beteșug de tuse. .
• beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.

Sinonimul cuvântului beteșug

Testează-te!