Dicționar de sinonime
Sinonime nătărău
Cuvântul „nătărău” are următoarele sinonime:
nătărău ( substantiv )
- prost
nătărău ( adjectiv )
- bleg
- nătăfleț
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- stupid
- tont
- tontălău
- năuc
- haplea
- flaimuc
- nătântoc
- prostan
- prostatic
- prostănatic
- șui
- bleot
- hăbăuc
- mangosit
- metehău
- meteleu
- motoflete
- motolog
- mutălău
- natantol
- năbârgeac
- nătăbâz
- nătânt
- nătrui
- nătruț
- năvleg
- năvligos
- nerodoi
- pliurd
- ponc
- pricăjit
- puncău
- tălălău
- tălâmb
- tontan
- tontolete
- tontolog
- balamut
- bleomb
- bobletic
- bobleț
- cherapleș
- chiomb
- lud
- năhui
- nebleznic
- șuietic
- tanău
- tălășman
- tărăntuc
- tontovan
- budala
- fleț
- găgăuță
- gogoman
- zevzec
- sec
Sinonime Apropiate
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
- fleț - bleg, prostănac
- căscat - deschis, holbat, zgâit, zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- mangosit - nătăfleț, nătâng
- nătăntol - nerod, neisprăvit, netot
- neghiob - nerod, netot, prost, redus
- agramat - incult, prost, stupid, neinstruit, prostănac
- constipat - încuiat, stupid, prostănac
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- gogomănie - neghiobie, prostie
Dex nătărău
- nătărău 1-2 , am (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu prost, netot (2-3), neghiob (1-2), tâmpit, năuc (1-2), nătântoc (1-2), mangosit, nătăbâz (1-2), nătăfleț (7-8), nătălău (1), nătălog (1), nătrui (3-4), nătruț (1). 3 (; ; oameni) Grosolan.
- NĂTĂRẮU, nătărăi, , (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare ( „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + -ău.
- NĂTĂRẮU, -ÁUCĂ, nătărăi, -auce, (Adesea substantivat) Prost, mărginit la minte, neghiob, netot, nătîng (1). Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95. Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212. Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE. Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.
- NĂTĂRẮU ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare
- nătărău m. tare prost. .
- nătărắŭ adj. m. (din ne și tare, vechĭ și nătare, slab, cu sufixu ung. -ăŭ. Cp. cu nebun, netot, năzdrăvan, năuc). Fam. Mare prost, dobitoc, gogoman. – Rar fem. -ráŭcă. V. tanăŭ.
- NĂTĂRĂU adj., s. v. prost.
Antonime nătărău
- Nătărău ≠ ager, deștept, inteligent, mintios
Sinonimul cuvântului nătărău