Dicționar de sinonime
Sinonime negoț
Cuvântul „negoț” are următoarele sinonime:
negoț ( substantiv )
- negustorie, comerț
- marfă, produse
Alte sinonime:
- afacere
- chestiune
- interese
- problemă
- produs
- treabă
- prăvălie
- sfârnărie
- pazarlâc
Sinonime Apropiate
- negustorie - negoț, comerț, afacere, tranzacție
- comerț - negoț, negustorie, vânzări
- marfă - produs, articol, bunuri, negustorie
- trafic - circulație, transporturi, comerț, afaceri
- trafica - a negocia, a face comerț (ilicit)
- dever - vânzare, afacere, comerț
- alișveriș - negoț, afacere, vânzare
- articol - paragraf, punct, alineat, comentariu, notă, analiză, marfă, lucru la vânzare
- daraveră - pățanie, belea, încurcătură, bucluc, necaz, proces, afacere, treabă, negustorie
- furnitură - accesorii, rechizite, marfă
- fabricat - marfă, produs
- recoltă - bucate, rod, produse, cereale
- desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide
Dex negoț
- negoț 1 Afaceri. 2 Ocupații profesionale. 3 Activitate economică privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor, schimbul de produse sub formă de vânzare-cumpărare comerț, negustorie. 4 De ~ Destinat vânzării. 5 Comercial. 6 Tranzacție comercială învoială, târg. 7 Marfă. 8 Bunăstare. 9 Avere. 10 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- NEGÓȚ, (rar) negoțuri, 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. ( și ; ) Marfă. – negotium.
- NEGÓȚ, negoțuri, 1. Comerț, negustorie. Hanul rămase lui Zibal, care urmă negoțul pe seama lui. GHEREA, ST. CR. II 136. Pribegiră din pricina aceasta, aducînd sărăcie pămîntului și cădere negoțului. NEGRUZZI, S. I 144. 2. (Învechit și regional) Marfă. Tîrgurile erau slabe și negoțul se vindea fără preț. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. Să face-o boltă cu negoț de tot felul. RETEGANUL, P. III 20. – și: (rar) negoațe (SEVASTOS, N. 137).
- NEGÓȚ ~uri n. Comerț particular; negustorie. /<lat. negotium
- negoț n. comerț, trafic. .
- 1) negóț n., pl. urĭ și (vechĭ) oațe (lat. nĕgotium, din nec, nicĭ, nu, și ótium, repaus,răgaz; it. negozio). Comerciŭ. Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Ban.) Marfă.
- negoțiu negoț
- neguț2 negoț
- negoț, -țuri.
- NEGÓȚ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.