Dicționar de sinonime
Sinonime negustorie
Cuvântul „negustorie” are următoarele sinonime:
negustorie ( substantiv ) 
- negoț, comerț
 - afacere, tranzacție
 
Alte sinonime: 
- marfă
 - produs
 - prăvălie
 - sfârnărie
 - pazarlâc
 
Sinonime Apropiate
- negoț - negustorie, comerț, marfă, produse
 - comerț - negoț, negustorie, vânzări
 - dever - vânzare, afacere, comerț
 - operație - intervenție, acțiune, lucrare, afacere, tranzacție, calcul, socoteală
 - afacere - treabă, acțiune, chestiune, combinație, aranjament, învârteli, alișveriș, tranzacție, bișniță
 - alișveriș - negoț, afacere, vânzare
 - daraveră - pățanie, belea, încurcătură, bucluc, necaz, proces, afacere, treabă, negustorie
 - speculă - afacere, învârteală, șarlatanie, speculație
 - trafic - circulație, transporturi, comerț, afaceri
 - trafica - a negocia, a face comerț (ilicit)
 - gheșeft - afacere, ciubuc, aranjament, învârteală
 - interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
 - marfă - produs, articol, bunuri, negustorie
 - aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
 - bișniță - afacere
 
Dex negustorie
- negustorie 1 Activitate economică privind circulația mărfurilor, realizată prin schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare comerț, negoț, neguțătorie (1), pazarlâc. 2 Afacere. 3 Întreprindere comercială. 4 (; rar) Prăvălie. 5 Marfă.
 - NEGUSTORÍE, negustorii, 1. (La ) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. – Negustor + -ie.
 - NEGUSTORÍE, negustorii, 1. Profesiunea, starea sau calitatea de negustor; faptul de a vinde și a cumpăra mărfuri; negoț, comerț. Mergea bine negustoria lumînărarului. STANCU, D. 242. Apuca-n călătorie, Să facă negustorie. ALECSANDRI, P. P. 38. 2. Afacere. Mai făcea... nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. – Variante: (învechit și regional) neguțătoríe (EMINESCU, N. 153), neguțitoríe (NEGRUZZI, S. I 297)
 - NEGUSTORÍE ~i f. 1) Activitate comercială particulară; comerț particular; negoț. 2) Ocupația negustorului. 3) depr. Tranzacție comercială (cu dedesubturi). /negustor + suf. ~ie
 - negustorie f. 1. meseria negustorului; 2. afacere comercială.
 - negustoríe f. Negoț, comerciŭ, trafic.
 - negoțetorie neguțătorie
 - negoțitorie neguțătorie
 - neguțitorie neguțătorie
 - NEGUȚĂTORÍE negustorie.
 






