Dicționar de sinonime
Sinonime nelegiuit
Cuvântul „nelegiuit” are următoarele sinonime:
nelegiuit ( adjectiv )
- ticălos
- criminal
- abject
- infam
- josnic
- mișel
- mizerabil
- mârșav
- nedemn
- nemernic
- netrebnic
- becisnic
- ticăit
- pălăvatic
- proclet
- bedaș
- fărădelege
- vil
- infect
- murdar
- mișelesc
- rușinos
- scelerat
- ignobil
- sacrileg
- parșiv
- scârnav
- chiolhănos
- blestemățesc
- scârbavnic
- scârbelnic
- scârbit
- verigaș
- verigășos
- spurcat
- criminalicesc
- ateu
- păgânos
Sinonime Apropiate
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
- spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
- infam - ticălos, josnic, nedemn, mârșav, perfid, javră
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- becisnic - slab, debil, pirpiriu, ticălos, infam, josnic, mizerabil
- ignobil - ticălos, mizerabil, javră, josnic
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- abject - ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător
- blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
- scârnav - ticălos, mizerabil, obscen, oribil
Dex nelegiuit
- nelegiuit, ~ă 1-2 , (Persoană) care comite nelegiuiri infam, ticălos. 3 ( acțiuni, atitudini ale oamenilor) Care constituie o nelegiuire infam, ticălos, păgânos. 4-5 , (Om) ateu. 6 Copil care a murit nebotezat. 7-8 (; soți) Care trăiește în concubinaj.
- NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – ne- + legiuit.
- NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit.
- NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, Infam, criminal. Gîndea că tocmai în nopți ca astea își ticluiește Filică acțiunile lui nelegiuite. MIHALE, O. 504. Dar să nu-i lăsăm, arhon șatrar, ca să-și împlinească planul cel nelegiuit. ALECSANDRI, T. I 70. ◊ (Substantivat) E un nelegiuit. Îi murise nevasta și a doua zi după înmormîntarea ei a dat un bal. PAS, Z. IV 10. Nelegiuitul îmi smulge fericirea. ALEXANDRESCU, P. 25.
- NELEGIUÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care comite nelegiuiri. /ne- + legiuit
- nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de respect pentru cele sfinte; 2. care ofensează morala și tot ce-i demn de respect.
- nelegĭuít, -ă adj. (d. legĭuit). Impiŭ. Ilegitim. Criminal. Subst. Criminal: un nelegĭuit.
- NELEGIUÍT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. criminal.
Sinonimul cuvântului nelegiuit