Sinonime obrăznicie

Cuvântul „obrăznicie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
• nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
• insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
• măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
• neobrăzare - obrăznicie, sfidare
• aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
• golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
• impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
• indecență - necuviință, nerușinare
• mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
• mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire

Dex obrăznicie

• obrăznicie 1-3 (Atitudine) (purtare sau) vorbă obraznică impertinență, insolență, necuviință. 4 Neastâmpăr. 5 Îndrăzneală.
• OBRĂZNICÍE, obrăznicii, Atitudine, comportare de om obraznic; necuviință, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + -ie.
• OBRĂZNICÍE, obrăznicii, Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + -ie.
• OBRĂZNICÍE, obrăznicii, Atitudine, purtare obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (la copii) neastîmpăr. Numai obrăznicie putea să se cheme îndrăzneala unui ocnaș, care cere să fie tocmit strajă de noapte. POPA, V. 24. Scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 46. Ce obrăznicie e asta, să intri aici? NEGRUZZI, S. I 227.
• OBRĂZNICÍE ~i f. 1) Caracter obraznic; impertinență. 2) Vorbă sau faptă necuviincioasă; impertinență; insolență; neobrăzare. /obraznic + suf. ~ie
• obrăznicie f. 1. caracterul celui obraznic; 2. vorbă sau faptă obraznică.
• obrăznicíe f. (d.obraznic). Defectu de a fi obraznic, impertinență. Zburdălnicie: copiiĭ aŭ făcut o mulțime de obrăzniciĭ.
• OBRĂZNICÍE s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

Antonime obrăznicie

• Obrăznicie ≠ bună-cuviință

Sinonimul cuvântului obrăznicie

Testează-te!