Dicționar de sinonime

Sinonime nesocotință

Cuvântul „nesocotință” are următoarele sinonime:

nesocotință ( substantiv )
  • nechibzuință
  • imprudență
  • ignoranță
  • prostie
Alte sinonime:
  • necugetare
  • neprevedere
  • nesăbuință
  • nesăbuire
  • gogomănie
  • nătângie
  • neghiobie
  • nerozie
  • stupiditate
  • netoție
  • nătărăie
  • inconștiență
  • lipsă de chibzuială
  • lipsă de judecată
  • nebunie
  • necumpănire
  • nesocotire
  • ușurință
  • nepăsare
  • nesocoteală


Sinonime Apropiate

  • imprudență - nechibzuință, necugetare, nesăbuință, nesocotință
  • nechibzuință - nesocotință, necugetare, imprudență, necumpătare, ușurință
  • ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
  • nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
  • nesăbuință - nechibzuință, imprudență
  • gafă - greșeală, prostie, scrânteală, nesocotință, impolitețe, jignire
  • stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
  • suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
  • gogomănie - neghiobie, prostie
  • idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
  • imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
  • incultură - ignoranță, necunoaștere
  • întuneric - întunecime, noapte, beznă, obscuritate, tenebre, incultură, primitivism, ignoranță
  • măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
  • miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie

Dex nesocotință

  • nesocotință 1 Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință în acțiuni neghiobie (2), nebunie (6), nesocoteală, nesocotire (2). 2 Imprudență în acțiuni nesocotire (2). 3 Nepăsare (5). 4 Faptă, vorbă de om lipsit de judecată nechibzuință, necugetare, nesăbuință, prostie.
  • NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – ne- + socotință.
  • NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință.
  • NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, Lipsă de chibzuială; ușurință, nechibzuință; imprudență; (concretizat) faptă, vorbă etc. nechibzuită. Am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta. ISPIRESCU, L. 87. Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. Îl vom vedea... generos pînă la nesocotință. BĂLCESCU, O. II 272.
  • nesocotință f. nechibzuință.
  • nesocotínță f., pl. e. Nechibzuință, purtare de om nesocotit.
  • NESOCOTÍNȚĂ s. 1. v. imprudență. 2. v. prostie.
  • NESOCOTINȚĂ 1. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire. (A comis o ~.) 2. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, (rar) netoție, ( si ) nătărăie. (A spus o ~.)


Sinonimul cuvântului nesocotință

Sinonimul cuvântului nesocotință


Testează-te!