Sinonime novație

Cuvântul „novație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
• naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
• noutate - veste, știre, informație, originalitate, inedit, inovație
• candoare - inocență, castitate, nevinovăție, puritate, curățenie, naivitate, credulitate
• castitate - puritate, curățenie, nevinovăție, virginitate
• cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
• culpabilitate - greșeală, abatere, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție
• curățenie - dereticare, ordonare, debarasare, salubrizare, purificare, laxativ, purgativ, purgație, limpezime
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere

Dex novație

• novație 1 Act juridic prin care o obligație nouă și cu un alt conținut se substituie unei obligații vechi ce se stinge. 2 (Rar) Inovație.
• NOVÁȚIE, novații, 1. Act juridic prin care se stinge o obligație veche și se înlocuiește cu alta nouă. 2. (Rar) Inovație. – Din novation, novatio.
• NOVÁȚIE, novații, 1. Act juridic prin care o obligație nouă și cu alt conținut se substituie unei obligații vechi (ce se stinge). 2. (Rar) Inovație. – Din novation, novatio.
• NOVÁȚIE, novații, 1. Stingerea unei obligații prin crearea alteia noi care o înlocuiește și care diferă în mod esențial de ea. 2. (Rar) Inovație.
• NOVÁȚIE 1. Stingere a unei obligații prin crearea alteia noi, care se deosebește de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovație. .
• NOVÁȚIE 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial. 3. înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)
• NOVÁȚIE ~i f. Act juridic constând în stingerea unei obligații vechi (între două persoane sau organizații) și înlocuirea ei cu alta nouă. /<fr. novation, lat. novatio, ~onis
• novațiune novație
• novațiune f. Jur. schimbarea unei obligațiuni, a unei datorii într’alta: novațiunea nu se operă decât între persoane capabile de a contracta.

Sinonimul cuvântului novație

Testează-te!