Dicționar de sinonime
Sinonime nuanță
Cuvântul „nuanță” are următoarele sinonime:
nuanța ( verb )
- a doza
- a reliefa
Alte sinonime:
- a atenua
- a colora
- a da expresie
- a da nuanță
- a preciza
- a pune în evidență
nuanță ( substantiv )
- ton
- tonalitate
- colorit
Alte sinonime:
- caracter
- conotație
- diferență
- grad
- notă particulară
- culoare
- vopsea
- tentă
- varietate cromatică
Sinonime Apropiate
- grada - a marca, a diviza, a indica, a doza, a nuanța, a echilibra
- colora - a vopsi, a boi, a nuanța, a varia, a reliefa
- gradat - treptat, progresiv, succesiv, dozat, nuanțat, măsurat, galonat
- nuanțat - pitoresc, plastic, expresiv, variat, dozat
- potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
- pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
- sublinia - a accentua, a reliefa, a pune în evidență, a evidenția
- ieșit - proeminent, reliefat, decolorat, spălăcit
- inflexiune - intonare, modulare, tonalitate
- insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
- modulație - intonare, intonație, modulare, tonalitate
- accentua - a sublinia, a releva, a reliefa, a evidenția, a întări, a intensifica, a fortifica, a înteți, a potența
- colorat - vopsit, boit, expresiv, nuanțat, pitoresc, evocator
- contura - a profila, a configura, a desena, a delimita, a proiecta, a reliefa, a creiona, a schița, a zugrăvi
- cromatică - colorit, paletă
Dex nuanță
- nuanță 1 Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de variația cantităților în care se combină culorile componente ton, tonalitate, (rar) tentă. 2 Culoare. 3 Fiecare dintre aspectele puțin deosebite între ele pe care le poate lua sau cu care poate fi înzestrat un lucru, o ființă, un fenomen, facându-l expresiv. 4 Deosebire ușoară între elemente de același fel. 5 Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. 6 Aspect particular al unei opțiuni politice. 7 Variantă. 8 Varietate. 9 Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor. 10 Notă particulară, imperceptibil marcată accent. 11 Variație de intensitate a sunetului.
- NUÁNȚĂ, nuanțe, 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ Culoare. 2. Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. – Din nuance.